Despre Bert Hellinger

Bert Hellinger considera ca cea mai mare influenta asupra muncii sale de mai tarziu au avut-o parintii si insasi copilaria lui. Confesiunea religioasa din care faceau parte au asigurat intregii familii o credinta puternica ce i-a ajutat sa nu cada in capcana propagandei National Socialiste.

Absentele frecvente de la intalnirile Organizatiei de tineret hitleriste precum si afiliatia sa la organizatia de tineret Catolica au atras atentia Gestapo-ului care il clasifica drept “Suspect de a fi Dusmanul Poporului”. in mod paradoxal, la 17 ani scapa insa de urmarirea Gestapo-ului pentru ca este incorporat. Desi are doar 17 ani, Helliger devine soldat si astfel traieste ororile razboiului, lupta si capitularea, ca si viata alaturi de aliati intr-un lagar de prizonieri din Belgia.

A doua cea mai mare influenta asupra muncii sale a avut-o dorinta sa din copilarie de a deveni preot. La varsta de 20 de ani, imediat dupa eliberarea sa din lagarul de prizonieri, devine membru al unui ordin religios Catolic si astfel incepe un lung proces al purificarii corpului, mintii si spiritului, al studiului, contemplatiei si meditatiei.

O alta influenta o reprezinta cei 16 ani petrecuti in calitate de misionar in Africa de Sud alaturi de comunitatea Zulu. Aici il regasim coordonand o scoala, predand si fiind preot in acelasi timp. Mai tarziu aminteste cu satisfactie de faptul ca 13% din Africanii de culoare care au fost admisi la univeristate erau studenti care proveneau din scoala misiunii sale. A invatat limbajul Zulu suficient de bine cat sa poata predea si sa poata tine slujbe si-si aminteste cu amuzament demnitatea pe care si-o pastrau membrii comunitatii Zulu chiar si in momentele in care, din nepriceperea totala a limbii, spunea mai degraba ceva nepoliticos decat ceea ce intentionase de fapt.

in timp, Africa a ajuns pentru el la fel de acasa ca si Europa iar acest proces al parasirii unei culturi si al trairii in alta l-au facut sa realizeze relativitatea valorilor din diferitele culturi.

Abilitatea sa deosebita de a percepe orice sistem prin prisma relatiilor din cadrul acestuia ca si interesul sau pentru ceea ce este comun tuturor oamenilor dincolo de diferentele culturale devin din ce in ce mai vizibile in acesti ani – in care realizeaza ca multe dintre ritualurile si obiceiurile comunitatii Zulu au o structura si functioneaza asemenea unei slujbe religioase, care pune in evidenta experiente umane comune, fapt ce-l determina sa integreze aspecte din muzica si ritualurile Zulu in Liturghie. Astfel, credinta sa in bunatatea diversitatii culturale si umane si in validitatea faptului de a face lucrurile in mod diferit, devine tot mai profunda. Sacrul este prezent pretutindeni.

Un alt factor care l-a influentat major in munca sa, a fost participarea sa la cateva seminarii de lucru ecumenice inter-rasiale tinute de clericii Anglicani in care erau folosite dinamicile de grup. Ei au venit cu o metoda de lucru practicata in grupuri in America, bazata pe dialog, fenomenologie, si experienta umana individuala. Aceasta a fost prima data in care a avut practic ocazia de a vedea o alta dimensiune a lucrului cu sufletul. El povesteste cum unul din traineri a pus grupului o intrebare esentiala care i-a schimbat viata: “Ce este mai important pentru voi, idealurile sau oamenii? Ce ati sacrifica in detrimentul salvarii celeilalte?” O noapte fara somn i-a urmat pentru ca implicatiile ei erau profunde. Hellinger declara mai tarziu “Sunt foarte recunoscator celui care a pus aceasta intrebare. Dintr-un anumit punct de vedere, aceasta intrebare mi-a schimbat viata. Toata munca mea ulterioara s-a subordonat acestei orientari fundamentale catre oameni. O intrebare buna merita enorm.”

La 25 de ani dupa intrarea sa in ordinul religios, il paraseste de comun acord cu cei de acolo. Hellinger povesteste cum incetul cu incetul isi da seama ca a fi preot nu mai reflecta experienta cresterii sale interioare. Consecvent si integru credintelor sale, Hellinger ia decizia de a renunta la viata cunoscuta atat de mult timp. Se intoarce in Germania si incepe sa urmeze un curs de psihanaliza la Viena unde o intalneste pe sotia sa Herta cu care se casatoreste imediat dupa aceea. Cuplul nu are copii.

Psihanaliza va juca un rol esential in formarea sa. Ca si cu tot ce a facut pana atunci, Hellinger se dedica studiului psihanalizei si citeste operele complete ale lui Freud si ale altor autori remarcabili. Cu staruinta in a cerceta ceea ce-l intereseaza, cand analistul sau ii inmaneaza cartea “Strigatul primar” al lui Arthur Janov, la scurt timp dupa terminarea cursului – o carte pe care analistul nu o citise inca – Hellinger isi doreste sa afle mai mult. Merge in Statele Unite unde il viziteaza pe Janov, si urmeaza cursurile tinute de Janov si asistentul acestuia la Los Angeles si Denver pentru o perioada de 9 luni.

Comunitatea psihanalitica din Viena nu se arata la fel de entuziasta in ceea ce priveste maniera sa de lucru care includea experienta corpului in procesul terapeutic insa are curajul de a-si pune intrebarea: ce este mai important? Loialitatea fata de un grup sau iubirea pentru Adevar si cercetare? Iubirea pentru Adevar castiga batalia, astfel ca separarea sa de comunitatea psihanalitica devine inevitabila, desi mai tarziu se acrediteaza la un alt institut. Abilitatea sa de a lucra corporal in psihoterapie ramane un element esential al muncii sale mult timp dupa ce asocierea sa cu Janov inceteaza de a mai da roade.

Din acest moment, munca sa este influentata de alte scoli terapeutice. Acestea se vor adauga in plus fata de orientarea fenomenologica si spre dialog imprumutata din seminariile cu dinamicile de grup anglicane, invataturilor comunitatii Zulu din Africa de Sud in ceea ce priveste armonizarea oamenilor cu fortele naturii, psihanalizei invatate la Viena sau modului de lucru corporal invatat in America.

Tot acum i se trezeste interesul pentru Gestalt Terapie, prin intermediul lui Ruth Cohen si Hilarion Petzold cu ajutorul carora se si formeaza. in aceasta perioada, o intalneste pe Fanita English si prin intermediul ei intra in contact cu Analiza Tranzactionala a lui Eric Berne. impreuna cu sotia sa Herta, integreaza ceea ce a invatat din dinamicile de grup si psihanaliza alaturi de Gestalt terapie, terapia primara si Analiza Tranzactionala. Lucrul sau cu scenariile l-au facut sa descopere ca anumite scenarii functioneaza de-a lungul mai multor generatii si in stransa relatie cu sistemul de familie. Tot in aceasta perioada devine clara dinamica identificarii. Cartea “Legaturile invizibile” a lui Ivan Boszormenyi-Nagy si recunoasterea loialitatilor ascunse precum si nevoia de echilibru intre a da si a primi observate in familie devin extrem de importante.

Se instruieste in terapia de familie cu Ruth McClendon si Leslie Kadis. Aici se intalneste pentru prima oara cu constelatiile de familie. “Am fost foarte impresionat de munca lor, dar nu am fost capabil sa o inteleg. Am decis insa sa ma angajez in lucrul sistemic. Apoi m-am gandit la ceea ce lucrasem deja si m-am gandit ca e la fel de bun. Nu o sa renunt la modul meu de lucru inainte da a intelege terapia sistemica de familie. Asa ca am continuat sa fac ceea ce faceam. Dupa un an m-am gandit din nou la anumite aspecte ale muncii mele si spre surpriza mea am descoperit ca lucram deja sistemic."

Articolul despre “triunghiul pervers” a lui Jay Haley il fac sa descopere in aceasta perioada importanta pe care ordinea ierarhica o are in familie. A urmat alt lucru cu terapia de familie cu Thea Schönfelder, initierea in hipnoterapie a lui Milton Erickson si formarea in Programarea Neuro-Lingvistica (NLP). O alta influenta din aceasta perioada este Terapia Provocativa a lui Frank Farelly si Terapia imbratisarii dezvoltata de Irena Precop. Cel mai important element imprumutat din NLP in lucru sau este lucrul cu resursele mai degraba decat cu problemele. Utilizarea povestilor terapeutice se datoreaza lui Milton Erickson. Prima povestire terapeutica folosita de Hellinger in terapie a fost “Cele doua masuri ale fericirii”.

Cei familiarizati cu diferitele metode din psihoterapie ii recunosc lui Hellinger contributia sa la obtinerea unei integrari unice de elemente diverse. El nu are pretentia de a fi descoperit ceva nou – dar e fara indoiala faptul ca a obtinut o integrare noua. Hellinger are acea abilitate de a se arunca intr-o situatie noua cufundandu-se total in ea, iar dupa ce nu mai ramane nimic de invatat din acea situatie, merge mai departe. Putem afirma acum cu certitudine ca experientele sale timpurii l-au invatat importanta ascultarii de o singura autoritate – sufletul propriu – pentru ca, desi nu exista o dovada certa, sufletul este singura protectie reala impotriva falselor autoritati. Insistenta sa in a vedea ceea ce este opus acceptarii oarbe a ceea ce ni se spune – impreuna cu loialitatea si increderea in sufletul propriu – reprezinta baza fundamentala pe care a fost construita munca sa. Dintr-un anumit punct de vedere, el este ultimul empiric.

Peste toate acestea, s-a adaugat filozofia lui Martin Heidegger – dusman de asemenea al falselor autoritati. Cruciada profunda a lui Heidegger pentru gasirea adevaratelor cuvinte care rezoneaza cu sufletul seamana cu afirmatiile vindecatoare din constelatii care au ca rol repararea si reluarea circuitului iubirii. Ultima influenta si poate cel mai bun companion merita mentionat: este vorba de dragostea arhetipala a lui Hellinger pentru muzica germana. Este vorba de opera, si da, este vorba in special de opera lui Wagner.