Ajutor pentru suflet- Ianuarie 2011

Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi

Scrisoarea lunii ianuarie 2011

Introducere

 

Draga cititorule,

Aceasta editie este dedicata, in primul rand, relatiei de suflet dintre barbat si femeie, legaturii intime dintre masculinul si femininul din corpul si sufletul nostru. S-ar putea ca unele lucruri sa te surprinda, asa cum m-au surprins si pe mine.

In plus, vor fi unele consideratii importante care vor ajuta sufletul sa se simta in largul sau si care vor veni in sprijinul relatiilor pe care le avem. De asemenea, ti se vor revela unele lucruri legate de munca si de eforturile facute in domeniul afacerilor, care ar putea sa te conduca spre succese la care nici nu te-ai gandit vreodata.

Ma bucur sa ma aflu intr-o legatura activa cu tine prin aceste scrisori lunare.

Cu stima,

Bert Hellinger 

 

Barbatul si femeia, intreaga imagine

Stanga si dreapta, cele doua dimensiuni

As vrea sa fac ceva impreuna cu voi toti. O voi face printr-o meditatie.

 

Contemplari preliminare

Exista doua emisfere cerebrale opuse. Ele se afla in opozitie, dar sunt, totodata, complementare. Se opun una alteia pentru ca sunt separate; au functii diferite. 

Avem dificultati deoarece folosim una dintre emisfere mai mult decat pe cealalta. Solutia ar fi sa le aducem impreuna, in asa fel incat sa le folosim pe amandoua, fara sa sesizam diferenta. Asta este ceea ce se vede din afara; cu totii stim asta.

Si acum, sa trecem la ceva diferit. Biblia spune: “Dumnezeu l-a creat pe om cu imaginatia sa.” Apoi, ceea ce urmeaza, ne pune in incurcatura: ”El a creat oamenii ca barbati si femei.”

Deci, la Dumnezeu – daca pot spune asa – cele doua emisfere nu erau separate.

In noi, ele sunt separate. In contrast cu Dumnezeu, noi vedem barbatul si femeia ca fiind separati. Dar, nici barbatul singur, nici femeia singura nu corespund imaginii complete pe care a creat-o Dumnezeu. Cei doi corespund imaginii lui Dumnezeu doar impreuna.

Astfel, barbatul singur este incomplet; doar impreuna cu femeia el este complet. Iar femeia este completa numai cu jumatatea ei, barbatul. Totusi, atat barbatii, cat si femeile fac distinctie intre ei. Fiintele umane devin complete numai atunci cand se pot uni cate doua, barbat cu femeie – sub toate aspectele.

Facem multe distinctii care reprezinta continuarea la nivel subliminal a distinctiei pe care o facem intre barbat si femeie. In loc de femeie, spunem corp; in loc de barbat, spunem spirit.

In acest sens, orice cale spirituala, prin negarea corpului, devine in multe feluri o negare a femeii. Prin urmare, caile spirituale sunt anti - corp fizic. Prin negarea uniunii dintre barbat si femeie se da prioritate unuia, in fata altuia.

La fel se intampla cu emisferele dreapta si stanga; una este barbat, cealalta este femeie. Acelasi lucru este valabil si pentru sus si jos. 

Deci, intrebarea este: ce le aduce impreuna?

 

Sa simtim interiorul nostru

Si acum, va invit sa inchideti ochii si priviti in interiorul vostru:

Care parte din voi este mai puternica, dreapta sau stanga?

Care este mai puternica, partea de sus sau partea de jos?

Care este mai puternica: relatia cu mama voastra sau relatia cu tata?

Daca aveti copii de ambele sexe: cu care copil este legatura mai puternica, cu fiul sau cu fiica?

Meditatie

Aceasta a fost pregatirea. Ati reusit sa percepeti separarea din voi? 

Acum, as vrea sa mergeti intr-o calatorie meditativa impreuna cu voi, in care sa conectam cele doua parti. Intr-adevar, totul este intotdeauna barbat si femeie in acelasi timp. Deci, intrebarea este cum ii unim? Cand reusim sa facem asta in cateva domenii, reusim sa facem si uniunea dintre barbat si femeie atat in interiorul nostru, cat si in relatia noastra de cuplu. 

Dreapta si stanga

Inchideti ochii. Ne indreptam atentia catre bratul drept si cel stang. Indepartati bratele unul de celalalt si intoarceti palmele in sus. Lasati mainile sa se odihneasca pe coapse. Ramaneti relaxati.

Acum simtiti pe rand o mana si, apoi, cealalta. Care este mai puternica? Care este mai slaba?

Fara sa va uitati la maini, priviti inainte pana va uniti mainile.

Aceasta inseamna ca o mana devine mai mult, si la fel se intampla si cu cealalta. Asteptam pana nu ne mai gandim la o mana sau la cealalta, pana cand stanga si dreapta au devenit una – una la infinit. Se desfasoara un proces in care sensul de opozitie se dizolva. Ele actioneaza ca un intreg.

 

Sus si jos

Acum, facem acelasi lucru cu sus si jos. Intai privim in sus si, apoi, privim in jos. Unde se afla linia de separare din corpul nostru? Asteptam si de data aceasta pana cand cele doua parti se unesc in una singura. Dupa ce am ajuns la aceasta unificare, simtim diferenta din interiorul nostru.   

 

Tata si mama

Acum procedam la fel cu mama si tata. Simtim locul pe care il ocupa tata in interiorul nostru si, imediat, locul mamei. Ramane unul din ei neglijat, undeva in fundal?

Asteptam sa se produca o miscare in interiorul nostru pana cand amandoi devin unul, unul si acelasi.

 

Relatia de cuplu

Si acum, sa transferam aceasta miscare la relatia noastra de cuplu. Cine sau ce este in fata? Cine sau ce ramane mai in spate? Este ceva mai la stanga sau mai la dreapta? Cine sau ce este mai sus sau mai jos?

 

Dumnezeu si lumea

Acum, trecem la o alta opozitiepe care o putem compara cu stanga si dreapta, sau cu sus si jos – opozitia dintre Dumnezeu si lume.

Le lasam sa curga impreuna in noi insine intr-o uniune in care nu mai putem spune ca sunt separate. Devenim imediat una cu ambele parti sub toate aspectele.

 

Cateva reflectii in plus asupra opuselor

Aceste procedee se pot aplica si la alte opozitii. Le voi mentiona pe scurt aici. 

Sanatate si boala

Cand vrem sa scapam de boala, ne comportam ca un barbat. Cand o lasam sa existe, ne comportam ca o femeie. Cand sanatatea si boala sunt lasate sa curga impreuna, ele lucreaza impreuna si devin una.

 

Viata si moartea

Viata este barbat in sensul de aici, iar moartea este femeie. Ce se intampla cu noi cand cele doua sunt lasate sa se uneasca si sa curga ca una singura in simturile noastre?

Viata noastra devine adunata si completa. O traim inaintea mortii. Apoi, moartea va deveni deplina la momentul potrivit.

 

Inainte si dupa

In ceea ce priveste timpul, simtim trecutul, ce a fost,  ca fiind feminin. In acest sens el este complet. Ceea ce urmeaza, ce va fi,  este barbat. Cand ne orientam spre viitor, actionam ca un barbat. Cand ceea ce a fost in trecut ne inrobeste, asteptam fara sa actionam. Sunt necesare ambele parti: una fara cealalta nu poate sa rodeasca.

Cum devin una? In acest moment – chiar acum.

 

 

Corpul meu

Tratam deseori corpul nostru ca si cum ar fi subordonat spiritului nostru. Il minimalizam, desi niciun spirit nu poate trai in afara lui insusi, fara un corp.

Opozitia dintre spirit si corp, asa cum multi o accepta ca pe o axioma, inclusiv multi oameni spirituali si religiosi, se reflecta intr-o alta opozitie, mai ales la barbati. Este opozitia dintre barbati si femei.

Ce le-au facut barbatii femeilor – le-au dispretuit, le-au suprimat, le-au desfigurat si le-au criticat cu asprime? Ce au obtinut tratandu-le pe femei ca pe o proprietate personala pe care o pot stapani, schimba sau arunca, fara sentimente sau respect, fara inima?

Adeseori, barbatii se comporta cu corpul lor in acelasi fel. Il neglijeaza si ii pun in primejdie sanatatea in numele unor asa-zise chemari inalte, sau de dragul faimei.

Ce altceva este un razboi sau o cruciada daca nu o invazie? Isi are corespondentul in violarea unei femei, iar razboaiele au condus adesea la violarea femeilor, in absenta sentimentelor, a respectului si a inimii.

Asadar, unde incepe reconcilierea la toate nivelurile?

Incepe cu respectul si iubirea fata de femei, cu barbatii care stau mai jos decat femeile si alaturi de ele.

Aceasta miscare merge dincolo de asa-numita egalitate a sexelor: nu poate exista nicio egalitate intre spirit si corp. Poate exista doar supunere in fata celui de dinaintea ta care te mentine in viata si te sprijina.

Cand ma gandesc la ceea ce barbatii le-au facut femeilor de-a lungul vremii, mi se umplu ochii de lacrimi, precum si atunci cand ma gandesc la ceea ce eu, si, ca mine, atat de multi barbati,  am facut propriului nostru corp si corpurilor altora. 

Modul in care se comporta barbatii cu femeile este acelasi in care barbatii, mai ales barbatii, se comporta cu pamantul, desi pamantul este acela care ii duce pe ei in spate. 

Banii sunt tratati intr-un mod asemanator. Dincolo de ideea de bani ca recompensa meritata pentru munca prestata, in mainile barbatilor, castigurile fara justificare si fundament, intr-un razboi nou si diferit violeaza si jefuiesc pe aceia de la care vin acele castiguri si pe cea de la care, in ultima instanta, vin toate bogatiile, chiar mama pamant. 

Cum ne reintoarcem la fundatiile de baza, solide? Cum se reintorc barbatii la femei? Cum se reintorc femeile, care adeseori simt la fel, in legatura cu corpul lor, la mama lor? Cu smerenie. De la o inaltime atribuita cu de la sine putere, ne reintoarcem la pamant. Ajustand greutatile de pe cantar, de la preponderenta mandriei si a inaltimii, ne reintoarcem la mama pamant de unde am venit, cea care ne hraneste si ne sprijina. Si atunci, mama pamant, impreuna cu toate mamele, manifesta fata de toti barbatii si femeile iubire materna. Aceasta iubire nu cunoaste aroganta, se afla toata in aceeasi inima.

In acelasi fel ne intoarcem si la corpul nostru, si prin el, la puterea creatoare, imaginea primara si originea vietii, pe care o intalnim in forma cea mai completa la partea feminina, la femeie si la mama – si in corpul nostru.

Cum? Cu aceeasi iubire de la inceputuri care spune catre tot ceea ce este chemat la viata:  “Sa creasca! Sa existe! Sa fie viu!”

 

Imbratisarea

Recent,  m-am gandit la ceea ce inseamna o imbratisare. Barbatul si femeia sunt fata in fata. Deci, este barbatul, iar in fata lui femeia. Barbatul desface larg bratele si invita femeia din priviri. Iar femeia isi intinde bratele si invita barbatul din priviri, cu drag. Ei merg unul spre celalalt si se imbratiseaza tandru.

Cat timp pot sta imbratisati? Pot sta asa doar scurt timp. Doar legatura dintre barbat si femeie nu este suficienta cand se topesc intr-o imbratisare. Nu este suficient pentru viata. Asa ca, ei se elibereaza din imbratisare, trebuie sa faca asta. Nimeni nu poate sta asa mult timp.

Ea se da cu un pas inapoi si la fel face si el. Ambii isi desfac bratele, foarte larg, si privesc dincolo de partenerul lor, catre viata ca intreg. Acum, ei includ foarte multe in imbratisarea lor, familia partenerului, de exemplu, tot ceea ce apartine lumii partenerului, si chiar lumea in intregul ei. Si, in timp ce amandoi isi deschid astfel bratele, ei simt in spatele lor ceva maret care ii sustine, care actioneaza in urma lor. Apoi, se privesc din nou, fiind conectati acum cu ceva mult mai important. Amandoi se vad unul pe altul invaluiti intr-o multime de conexiuni. Unul dintre ei nu are curajul sa se desprinda de celalalt si, asta, in avantajul lui. Insa nu mai este posibil. Dar pentru ca privirea lor este atat de cuprinzatoare, se pot simti in largul lor impreuna, se pot duce din nou unul spre celalalt, pentru ca apoi sa se desprinda putin din nou, deoarece relatia lor exista in cadrul a ceva mult mai important.  

Acelasi lucru e valabil si pentru noi, cand conform imaginii noastre despre barbat si femeie, simtim in interiorul nostru ca amandoi apartin unul altuia si sunt, in acelasi timp, separati.

De exemplu:

stanga si dreapta,

sus si jos,

corp si spirit,

sanatate si boala,

trecut, prezent si viitor.

Cum se poate sa se reunifice ceea ce este separat in noi, in sentimentele noastre si in actiunile noastre?

Imbratisam cu iubire ambele parti din interiorul nostru. Apoi ne desprindem putin, pana cand putem simti diferenta din interiorul nostru. Ambele parti din noi revin una catre cealalta, pana cand se simt una cu noi, iar noi cu ele. Devenind una cu ele in acest fel, privim inainte la sarcinile care vin spre noi si le indeplinim cu iubire.

 

Exercitiu 

In armonie cu “acum”

Ne deplasam constant catre imaginile noastre interioare. Majoritatea acestor imagini se intorc inapoi spre dorintele si experientele din trecutul nostru. Altele se uita spre viitor, desi acesta inca nu este aici. Toate aceste imagini si sentimentele legate de ele se opun actiunilor noastre de aici si acum.

In exercitiul urmator invatam cum sa lasam aceste imagini in urma noastra. Devenim liberi si deschisi pentru ceea ce este nou chiar in acest moment.

 

Imaginile interioare

Primul pas:

Las imaginile mele interioare sa se deruleze ca si cum ar aparea pe un ecran din fata mea, fara sa-mi las sentimentele sa se implice. Pur si simplu, observ.

Al doilea pas:

Dupa un timp, cand filmul meu se apropie de sfrasit, il derulez inapoi, poate chiar mai repede decat s-a derulat inainte.

Al treilea pas:

Derulez acelasi film pe inainte, din nou, fara sa ma implic. Il vad ca si cum as fi la distanta.

Al patrulea pas:

Il derulez din nou inapoi, de data aceasta un pic si mai repede.

Al cincilea pas:

Acum ma intorc cu spatele la film si ma indepartez cativa pasi, ma indepartez de propriile mele imagini interioare, intr-un nou si extins spatiu video deschis spre aici si acum.

Al saselea pas:

Oftez usurat.

 

Pacea

Reflectie: Fotbalul

de Hermann Furthmeier

Este Germania contra Anglia, saisprezecimile finalei Campionatului Mondial 2010. Tensiunea creste, este 2 la 1 pentru “noi,” palmele transpira, se pot auzi bataile inimii, pulsul se accelereaza, ne tinem respiratia.

Deodata, ma intreb, ce se intampla cu mine. Iata-ma, stand in fata televizorului meu si, departe in Africa de Sud, 22 de barbati alearga dupa o minge, un arbitru de centru si doi arbitri de linie au grija sa mentina ordinea la un anumit nivel.

Totul este in joc, tribul meu, grupul din care fac parte, tara mea, Germania, supravietuirea prietenilor si rudelor mele. Toate semnele pe care mi le da corpul ma orienteaza spre lupta. Celalalt grup – cealalta tara – este rivala si trebuie invinsa. Merg mai departe doar cei care “supravietuiesc”.

De unde vin aceste reactii fizice? Corpul isi reaminteste unele altercatii preistorice dintre triburi, cand a existat o problema de viata si de moarte?

Bert Hellinger imi da o mana de ajutor aici. El a constatat ca fiecare barbat ramane cu o constiinta buna de la grupul lui si, prin urmare, o apara. In acest mod el castiga dreptul la apartenenta, iar prestigiul lui creste. 

Corpul meu raspunde in mod evident grupului numit Germania, si eu nu simt nici suferinta, nici durere cand Anglia iese din joc.  Supus constiintei mele cele bune sunt legat de rudele mele si in conflict cu ceilalti, Anglia, pana acum, dorindu-mi sa-i batem, chiar sa-i anihilam pe terenul de fotbal. 

Dupa cum vad, multi barbati inca folosesc tipare vechi, adanc inradacinate, de lupta. Corpul le cunoaste inca, chiar daca fiecare crede in intelectul sau ca le-a lasat in urma.

Cei care nu intra in contact cu aceasta dorinta de a anihila, sufera de o agresiune ascunsa, fara sa-si dea seama ca linistea este, poate, doar o acoperire.

Cum scap de aceasta tensiune si neliniste (cu exceptia cazului in care vreau sa raman cu ele si sa-mi ranesc inima)?

 Raspunsul este ca: e posibil doar cu o alta constiinta , cu o constiinta rea, prin care sa devin necredincios intregului sistem si tarii mele. In antichitate, in perioada tribala, aceasta insemna excludere, pierderea apartenentei – o sentinta la moarte.

Apoi vine iluminarea. Imi imaginez cum un englez pasionat de fotbal se afla in fata televizorului, supus, nerabdator, cu o constiinta limpede, sustinand jucatorii tarii sale. Deci, care ar putea fi sentimentele sale? Si care sunt sentimentele tuturor celorlalti pasionati de fotbal? Ele ar fi destul de asemanatoare cu ale mele, cu exceptia catorva diferente de caracter, niciunul mai bun decat altul, cand ne identificam cuprinsi de  frenezie cu propria noastra echipa.

Acum incep sa observ barbatii din ambele echipe, cum lupta, cum se implica total si dau totul, si ma uit la ei in acelasi fel. Motivatia ii uneste.

Cine castiga si cine pierde conteaza mai putin acum. Detasarea se amplifica. Nu fac parte din asta, mie nu mi se va intampla nimic, aici, in fata televizorului meu, deoarece trec dincolo de limitele mele. Senzatiile fizice scad, palmele nu mai transpira, pulsul se normalizeaza si se instaleaza relaxarea. Nu trebuie sa lupt, sa distrug sau sa gonesc pe nimeni.

Mult timp, ceva din trecutul indepartat a continuat sa reapara; triburi, legaturi de rudenie, sate, religii, tari, au trecut toate prin gura fiecaruia din diferite motive. Au fost in mod predominant barbati cei care au incercat sa-si ajute echipa sa castige, cu orice pret, pentru a-si asigura supravietuirea.

Este un joc vechi care a fost cultivat si rafinat, dar inca este vorba de atac, tinere la distanta, aparare, toate ritualurile care insotesc lupta pentru supravietuire si dorinta de a anihila.

Multor barbati le place sa faca asta, dar si unora dintre femei.

 

Legile succesului

Banii

Banii sunt energie. Folosesc la ceva. Sunt o energie precedata de ceva, cum ar fi o prestatie care merita sa fie remunerata. Cu cat prestatia este mai importanta, cu atat banii au o mai mare putere, energia lor trebuind sa fie proportionala cu prestatia. Daca banii sunt sub valoarea prestatiei, au putere mai mica. Daca sunt peste valoarea prestatiei, deasemenea, isi pierd puterea. Aceasta demonstreaza ca banii “vor” sa plece; nu vor si nu pot sa ramana. 

Acelasi lucru se intampla cand strangem banii, in loc sa facem ceva cu ei sau

sa-i cheltuim pentru un serviciu.

Cand banii ies din sfera scopului lor, a functiei lor de schimb pentru serviciile prestate, aceea de a ne servi viata noastra si a altora, atunci, ceea ce ramane sunt cifre fara valoare reala. Cifrele isi recastiga valoarea cand atrag o prestatie care cere ceva de la proprietarul acestor cifre, cand sunt folositi intr-un mod prin care servesc viata din nou.  Dar iarasi, efortul si prestatia trebuie sa ii insoteasca. Banii care sunt dati cu imprumut, in loc sa formeze o legatura cu efortul si prestatia umana, se vor pierde. Isi pierd puterea si, apoi, dispar.

Banii se misca intr-un ciclu de prestatie si remuneratie, si din nou prestatie si  remuneratie. Acesta este un ciclu de crestere atat pentru prestatie, cat si pentru remuneratie.

Fara prestatie si remuneratie adecvata, sau cand banii sunt dati cu imprumut sau aiurea, fara sa aiba o prestatie corespondenta, incepe un ciclu similar. Este un ciclu de pierdere catre pierdere, pana dispare excesul. Banii se intorc de la cer spre pamant. 

Aceia care dispretuiesc banii ii tin la distanta. Fara bani, ei devin slabi in loc sa fie puternici si raman saraci.

Banii raman la dispozitia celor care sunt usor de multumit si moderati cu chletuielile. Vin la acestia cand au nevoie de ei. Raman un sprijin pentru ei.

Cei care respecta banii, pot sa-i lase sa-si urmeze cursul. Ei ii tin intr-o lesa lunga, ca pe un caine. Cu atat mai mult se intorc la ei fericiti, cand au nevoie de ei.

Uneori, banii se retrag, de exemplu, cand manifestam lipsa de respect fata de un serviciu care ne-a fost oferit si, mai presus de orice, cand manifestam lipsa de respect fata de ceea ce au facut parintii nostri pentru noi. Doar atunci cand onoram efortul si sprijinul lor, rasplata pentru prestatia lor vine spre noi si spre ei. 

Asa se intampla in general. Cand apreciem ceea ce fac altii pentru noi, adesea fara o rasplata financiara, exista o rasplata si pentru ei si pentru noi. Ei platesc respectul nostru cu mai multa sustinere, fara sa tina cont de efortul pe care trebuie sa-l faca. Fara respectul nostru, eforturile lor ar disparea treptat. 

Toti banii vin si raman in aceasta lume. In lumea de dincolo de noi, exista o alta moneda. Totusi, felul in care tratam banii in aceasta lume, are efect asupra monedei din cealalta lume, cand luam si dam in mod corect si ii lasam in urma noastra. Cand timpul nostru aici se sfarseste, banii pot ramane in urma noastra. Si-au atins scopul.  

Pentru cine si pentru ce raman? Cei care ii primesc dupa noi au forta sa-i pastreze? Se reintorc la functia de remuneratie pentru o prestatie sau se transforma intr-o povara, devenind, mai degraba, mijloc de opresiune, decat de recompensa?

Ce concluzie reiese din aceste cugetari? Banii se comporta ca un mesager trimis din alta parte. Ei vor ca noi sa-i obtinem pentru a realiza ceva cu ei, si cand timpul lor se termina, vor sa le dam drumul. Noi auzim mesajul pe care acest mesager ni-l aduce si acordam atentie la ceea ce mesagerul cere de la noi in numele stapanului lui, oricare ar fi in cele din urma. Alegerea nu poate si nu trebuie sa depinda de noi.   

Tratam banii cu devotiune, ca pe o revelatie divina. In acord cu ea, acceptam banii, indiferent ce se asteapta si se cere de la noi. Conform acestei revelatii, felul cum procedam cu banii devine serviciu divin – care serveste viata multora, care serveste iubirea. 

 

Concedierea

Concediem un angajat cand prestatia lui scade mult sub standardele noastre. Aceasta inseamna, de asemenea, ca noi concediem acea persoana de la orice preocupare pe care am datora-o, poate, dincolo de contractul de munca. In caz contrar, rolurile se inverseaza astfel incat angajatii au pretentii de la noi, iar noi le raspundem.   

            Este important sa definim clar contractul de munca – pentru angajati si pentru noi. Aceia care cer, trebuie sa si dea. Aceia care dau, trebuie sa si ceara.

            Care este procesul interior care este esential? Chiar de la inceput, ambele parti trebuie sa recunoasca faptul ca relatia se desfasoara intre persoane egale, intre doua parti care sunt independente una de cealalta, chiar daca se afla in legatura in contextul dat. Nu vor exista niciun fel de pretentii secrete, nu vor exista sarcini secrete, nimic in afara contractului. Astfel incat, daca angajatii cer de la angajator mai mult decat li se cuvine – de exemplu, sa se aiba grija de ei ca de niste copii, iar noi, ca angajatori, raspundem conform dorintelor lor, inversam rolurile.

            Pe de alta parte, nu trebuie sa astept de la angajati mai mult decat este necesar intr-o anumita problema. Si eu sunt in serviciu ca sa rezolv probleme. Am contributia mea, iar efortul pe care il fac, ma serveste pe mine, conform muncii pe care o prestez. Daca contributia mea scade, efortul isi pierde forta. Cand se constata ca nu imi mai este de folos mie sau altora, interesul si implicarea mea scad de asemenea. Atunci renunt la problema respectiva si trec la urmatorul proiect.

            In orice caz, ceea ce este important este implicarea in prestatie, care este dincolo de preocuparile individuale. In cele din urma, serveste progresul si este evaluata de acesta. Cand nu mai suntem in serviciul progresului, suntem concediati de el. Acesta este rezultatul care conteaza.

            Deci, noi ne concediem pe noi insine cand serviciul nostru nu mai corespunde scopului. Ne retragem si lasam loc altora. 

             Ne indeplinim sarcinile cu iubire, suntem bucurosi cand reusim? Sarcina slabeste autoritatea, sau este subiectul altor interese, sau scade mai degraba decat sa creasca? Cand sarcina este amenintata in acest mod, se poate restaura ordinea, daca autoritatea isi reia locul. Apoi, ne serveste pe noi in masura in care si noi o servim.

            Si putem ramane, asa cum pot ramane si altii. Pentru cat timp? Noi ramanem, si raman si ei, deocamdata, atata timp cat continuam sa dovedim ca suntem noi insine, si atata timp cat contributiile noastre sunt mari si nu mai mici. Asa este si in viata; ramanem pana cand fortele scad si suntem concediati in cele din urma.

 

Perspectiva

Incotro?

“Incotro sa ma indrept?” Acesta este inceputul unui cantec din Liturghia Germana a lui  Franz Schubert.

Cine pune intrebarea asta? Doar o fiinta umana intreaba asa ceva sau, mai precis, un copil neajutorat.

Ne putem imagina un animal sau orice alta creatura punand intrebarea asta? In aceasta privinta, nu sunt ei singuri, trebuind sa se apere pe ei? Nu trebuie ei sa stie ce sa faca si unde sa mearga de indata ce protectia mamei lor se opreste? Nu sunt cu totii numiti organisme primitive lasate pe propriile picioare chiar de la inceput? Daca nu, nu pot supravietui. 

Aceasta inseamna ca sunt mai putin vii, mai putin protejati si mai putin doriti de forta creatoare decat cei care intreaba si se roaga: “Incotro sa ma indrept?” in loc sa riste sa faca urmatorul pas pe cont propriu, oricare ar fi consecintele?

Incotro sa ma indrept? Rapunsul: la urmatoarea sarcina. Atunci, actiunea mea ma conduce, intr-o mare masura, deoarece numai participand la urmatoarea sarcina imi traiesc viata. In acest fel, trec la urmatoarea actiune care se cere in acest moment si o fac in asa fel incat lucrurile sa se indrepte spre urmatorul moment.

Aceia care se intreaba, “incotro,” stau nemiscati. Viata lor este in asteptare, in loc sa se miste. Iubirea lor este in asteptare in loc sa aiba efect imediat.

Cantecul: “Incotro sa ma indrept?” ii este adresat lui Dumnezeu. Ce spune despre Dumnezeu? Implicit in aceasta intrebare este faptul ca El s-a retras, ca El nu tine viata mea in mana Lui, sau nu chiar si nu in intregime. Ascuns, in spatele chemarii, este ca Dumnezeu nu este aici tot timpul, in miscarile si actiunile mele de acum.

Deci, incotro sa ma indrept? Catre viata – catre viata in toata plenitudinea ei, acum.

Atunci, cine sau ce se intoarce catre mine? Viata mea se intoarce catre mine – si Dumnezeu odata cu ea.  

http://www2.hellinger.com/en/home/family-constellation/help-for-the-soul-in-daily-living/monthly-letter-january-2011/