Ajutor pentru suflet- August 2011

Ajutor pentru suflet in viata de zi cu zi

 

Scrisoare lunara

 

August 2011

 

Dragi cititori, 

probabil sunteti inca in vacanta si editia aceasta a scrisorilor lunare vine la voi in perioada vacantei. Ceea ce va ofera pare usor in multe feluri. Totusi intra in profunzimi din multe puncte de vedere, in special in partile despre parinti si copii. Este inca o editie despre iubire, despre iubirea larga care aduce fericire, noua si celor dragi din jurul nostru. Ma face si pe mine fericit, de asemenea. 

Al vostru, 

Bert Hellinger 

 

Intelepciune

 

Insight-uri

 

Insight-urile sunt acordate. Ele descid ceva ascuns noua, ceva ce pana acum le era permis dor  initiatilor sa stie.

 

Insight-urile care sunt decisive pentru noi sunt acordate de catre spirit, spiritul care stie totfata de care nimic nu poate fi ascuns, pentru ca totul se naste din el.

 

Insight-urile acordate de spirit sunt insight-uri legate de existenta noastra, de ceea ce incadreaza existenta noastra in existenta sa intr-o maniera care ne permite sa o experimentam ca o implinire, in acord cu scopul acestui spirit.

 

Aceste insight-uri ne ofera mai mult decat ne era accesibil pana acum. Ne ofera mai multa intelegere in legatura cu ceea ce ne permite sa ne experimentam viata in dimensiuni mai largi.Ne acorda insight-uri insight-uri legate de ceea ce serveste iubirea si fericirea impreuna cu ea.

 

In acelasi timp aceste insight-uri se opresc inaintea unei limite, peste care nu vor sa treaca, nici macar sa arunce o privire. Insight-urile raman in limitele a ceea ce este posibil si permis pentru noi. Ele nu emit pretentii in sensul a ceea ce este potrivit sau gresit pentru noi. Sunt permise insight-urile care ne directioneaza pe o cale buna, buna pentru noi si pentru altii.

 

In consecinta aceste insight-uri sunt de asemenea umile. Nu trebuie sa ne simtim mai bine datorita lor, nici sa fim lasati in urma. Ne sunt oferite cu blandete noua asa cum suntem si de asemenea altora, asa cum sunt si ei.

 

 Cum ne raportam noi, tu si eu, la ele intr-un mod bun? Cu atentie, respectuos, ca si cum ar fi ceva pretios. Cateodata isi reveleaza sensul ascuns fata de noi doar dupa un timp.

 

Insight-urile duc la intelepciune. Cum este intotdeauna cazul cand este vorba de intelepciune, ele sunt directionate spre actiunea care serveste viata si iubirea. Doar in actiuni intelepciunea se reveleaza ca si adevar.

 

 

 

Noul

 

Noul se anunta singur ca fiind parte a unei miscari care este in desfasurare. In consecinta constientizam adeseori ce va urma.

 

Noul nu exista pentru ca inca vine. Este de multe ori diferit de ceea ce ne imaginam ca va fi. De aceea ne si surprinde.

 

Noul este aspteptat si de asemenea temut. Chiar atunci cand il asteptam, ne surprinde. Trebuie sa ne readaptam lui, cand ne cere sa renuntam la ceva familiar. Nu tolereaza intarziere. Daca tragem de el devine vechi, ca si cel de care am vrut sa ne agatam, preferandu-l celui nou. Atunci devine vechi inainte de a avea sansa sa fie nou.

 

Noul merge mai departe, ca si viata si iubirea. Daca ar sta nemiscate, s-ar termina.

Cum facem fata noului? Cu determinare. Il urmam, il lasam sa ne conduca. Prin intermediul lui crestem si devenim mai mult.

 

Vinul vechi este dulce, dar nu mai fermenteaza. Doar de la un vin nou mai putem astepta ceva, ca si de la un copil.

 

Cine doreste noul, vrea mai mult si devine mai mult in toate privintele. O noua sarcina de exemplu, un nou insight, o noua experienta, o noua iubire, fericirea noua.

 

Noul ne mentine alerti si un miscare. Ne mentine tineri. Astfel nu putem nici sa-l controlam , nici sa-l repetam, ca si cum ar fi vechi. In acest sens este ca o aventura. Nu stim cum se va incheia. Dar suntem pe cale cu el, provocati si in miscare, in viata si in miscare, maturandu-i pe altii in miscare, in puterea noastra deplina.

 

 

 

Iubirea

 

Inima pura

 

As vrea sa spun ceva despre iubire. Un ajutor (terapeut) lucreaza cu iubire, dar aceasta iubire difera de ceea ce intelegem in mod normal prin iubire. Este o iubire foarte intima si in acelasi timp distanta. Pentru a fi capabil sa lucreze cu aceasta iubire, terapeutul trebuie sa sufere un fel de purificare - in doua directii.

 

Eu

 

Mai intai este vorba despre purificarea personala - a atinge inima - in ceea ce priveste tot ceea ce am stiut pana acum, ideile care au aparut pe parcurs, prejudecatile si fricile. Acest lucru este indispensabil, pentru ca doar atunci poate aparea deschiderea necesara pentru aceasta munca. Inainte de calatoria in Israel am avut nevoie sa ma eliberez de propriile frici pe care sunt sigur ca le puteti intelege. Doar atunci am putut fi pregatit cu adevarat pentru orice s-ar fi putut intampla acolo.

 

 

Tu

 

Al doilea fel de purificare cere ca eu sa eliberez oamenii cu care lucrez aici, in constelatii, de gandurile, fricile si scopurile mele. Doar astfel putem fi siguri ca o comunicare profunda va fi posibila, utila pentru toti participantii. In ceea ce ma priveste, ieri mi s-a intamplat ceva de acest gen in aceasta camera. Senzatia mea a fost ca si voi ati trecut printr-o purificare de anumite idei si frici care erau inca vii in voi. Cred ca in baza interioara a aceastei iubiri, vom fi capabili sa ramanem prezenti unii cu altii, chiar in prezenta unor aspecte critice care ar putea iesi la lumina in munca noastra de aici , azi.

 

 

 

A nu face

 

Un exercitiu pentru terapeut este sa se retraga intr-un centru gol. In acest centru gol nu avem intentii, frici, amintiri. Suntem total centrati.

 

Cand reusim sa ne centram, lucruri se intampla in jurul nostru ca si cum noi le-am pune in miscare, dar noi nu actionam. Efectuam lucruri fara actiuni. Avem un efect pur si simplu prin prezenta noastra, fara sa facem nimic. Aceste legi sunt cel mai frumos descrise in Tao Te Ching scris de Lao Tze Un aspect al acestora este urmatorul: Cand munca s-a terminat, ajutorul se retrage. Ajutorul lucreaza doar prin prezenta, fara sa faca nimic. Asta inseamna ca atunci cand o sarcina a fost dusa la bun sfarsit, ajutorul se indreapta imediat catre o noua sarcina, fara sa se uite inapoi. In consecinta ajutorul nici nu pune intrebari.

 

 

 

Noaptea sufletului

 

Legat indeaproape de aceasta este un alt exercitiu, daca il putem numi asa. Ajutorul sau cine vrea sa atinga adancimile sufletului, se supune noptii sufletului. Aceasta imagine ne aminteste de Sf. Ion al Crucii.

 

Ce inseamna aceasta, noaptea sufletului? Renunt la ceea ce stiu. Deci nu intreb. Si nu am nevoie nici sa stiu ce e nou. Cand cineva imi spune ceva, ma retrag in noapte. Cand lucrez aici, deseori n-am idee care vor fi urmatorii pasi. Aunci nimic din experienta mea nu ma va ajuta. Deci ma retrag in noapte.Aceasta este similara cu golul. Cand raman in aceasta noapte, dintr-o data apara un insight, ca o strafulgerare, foarte rapid. Este un indiciu pentru urmatorul pas. Apoi se face noapte iar.

 

In aceasta stare de calm profund suntem complet relaxati. Nimic nu ne poate surprinde.In acest echilibru, desi suntem goi, suntem completi.

 

 

 

Parinti si copii

 

 

Slava vietii

 

Relatiile de cuplu au legatura cu viata. Viata este transmisa mai departe prin relatia de cuplu. De unde primesc cuplurile viata? Le apartine lor? Sau doar curge prin ele? Curge prin intermediul lor, de departe.

 

Indiferent de cum sunt barbatul si femeia ca si individualitati, viata curge prin ei in toata splendoarea ei. Barbatul si femeia transmit viata mai departe, asa cum au primit-o de la parintii lor si cum parintii lor au primit-o de foarte departe.

 

Deci viata nu depinde de cum sunt tatal si mama copilului in nici o alta privinta. Din aceasta perspectiva, parintii trebuie sa se uite diferit la copiii lor. Cu veneratie.Copilul se uita la parinti si vede prin parinti, in trecutul indepartat, in punctul de unde incepe viata. Cand un copil primeste viata de la parintii sai, nu o ia doar de la parinti, ci in acelasi timp de departe. In consecinta toti parintii sunt potriviti. Privit asa, nu exista parinti mai buni sau mai rai. Sunt doar parinti. Cand recunoastem asta si ne supunem ei, realizam ca, prin intermediul parintilor nostri, viata intreaga este acolo pentru noi.

 

Dar cand in interiorul nostru respingem unul din parinti, cand sunt lucruri pe care le reprosam parintilor, ne inchidem inima in fata plenitudinii vietii. Atunci primim doar jumatate din ea, sau mai precis, luam doar jumatate. Oricum suntem totusi definiti prin parintii nostri intr-un anume fel.

 

 

 

 

Copacul vietii

 

Am in fata mea imaginea unui copac. Toamna vantul sufla si imprastie semintele. O samanta cade pe sol fertil, alta pe moloz. Fiecare samanta trebuie sa se dezvolte acolo unde a cazut. Nu-si poate alege locatia. Tot asa, nici noi nu ne putem alege parintii. Ei sunt locul unde viata noastra germineaza si creste. Acum, indiferent daca samanta a cazut pe sol fertil sau pe pamant plin de pietre, creste si devine un copac adevarat. Si face si fructe. Semintele sale sunt imprastiate apoi si semintele aceluias copac cresc diferit, in diferite locatii. In consecinta, pentru a creste trebuie sa recunoastem locul de care suntem legati, indiferent care este acesta Oricare ar fi "avantajele" sau "dezavantajele", orice loc ne forteaza sa ne dezvoltam intr-un mod special. Ofera oportunitati speciale si impune anumite limitari. Dar viata in sine este la fel de pura si nealterata in orice loc.

 

 

 

 Intregul vietii

 

Voi aplica asta relatiei de cuplu. Un copil se naste in cuplu. In copil, barbatul si femeia se unesc si devin parinti. Unele mame vor ca, copilul sa semene cu ele si unii tati - sa semene cu ei. ce se intampla in acest moment? Viata copilului nu este respectata. Pentru felul in care viata sa vine de la tata este just si pentru felul in care vine de la mama este just. Cand un cuplu a inteles asta cu adevarat, atunci in copilul sau tatal iubeste de asemenea viata asa cum vine prin mama si in copilul sau mama de asemenea iubeste viata asa cum vine prin tata, cu toate particularitatile pe care le are fiecare dintre ei.

 

Aceasta este umilinta. Respectand viata asa cum vine de la partenerul nostru, ne inclinam in fata vietii ca intreg. Cand sotul spune, viata care vine de la mine e mai buna ca cea care vine de la sotia mea, ia viata in mainile sale, ca si cum ar fi a sa. Crede ca are viata ca un bun personal si se ridica deasupra vietii. Asta afecteaza sufletul. Face rau relatiei de cuplu. Raneste copilul.

 

 

 

 

Lupta legala pentru custodia copilului

 

Cand cineva castiga custodia unui copil intr-o actiune legala, este rau pentru toti cei implicati. De exemplu, atunci cand o femeie si-a parasit sotul si a luat copiii comuni cu ea si le-a interzis copiilor accesul la tata.

 

Copilul isi iubeste ambii parinti in mod egal. In consecinta copilul trebuie lasat sa-si iubeasca ambii parinti si ca cel care pleaca, sau trebuie sa plece, celalalt, sa lase copiii sa stea cu celalalt partener, cu iubire.

 

Partenerul care a plecat are deseori incurcaturi din familia de origine. Asta nu-l face rau sau ingrozitor, trebuie sa intelegem asta.Cand cineva intelege asta - ca nimeni nu sta in calea lui daca vrea sa plece, daca asta e in acord cu soarta lui, atunci partenerul care paraseste familia poate fi de acord ca, copilul sa ramana cu partenerul care este parasit.  Cand partenerul care pleaca interzice copilului sa stae cu celalalt, cateodata copilul moare, Atunci nimeni nu castiga nimic.

 

In consecinta, partenerului care pleaca trebuie sa-i dai un loc in inima ta, Doar atunci putem media aici. Pentru un asemenea copil este permis orice.

 

 

 

Separarea

 

Nu este mereu usor pentru un copil sa renunte la asteptarile pe care le are de la mama sa ca si copil. Multi considera ca mama este totul. Asteapta totul de la ea. Cat timp fac asta, ei raman copii. Adultul stie ca exista inca multe lucruri pe care ar fi putut sa le faca mama. Dar ce a facut ea este suficient. Daca ceva lipseste, poate fi gasit in alta parte. Atunci mama isi poate gasi linistea.

 

O parte a procesului de separare a copiluli de parinti se produce atunci cand copilul spune: "Multumesc. Am primit mult de la voi. Restul il pot face singur. Va las in pace acum. V-ati facut treaba si acum imi voi face si eu treaba. Si dau mai departe ce mi-ati dat voi."

 

Apoi parintii isi gasesc pacea si copiii pe a lor. Parintii inca au copii si copiii inca au parinti. Si totusi ei sunt separati.

 

Dar cand sunt puse intrebari, copilul spune:" Inca imi lipseste ceva. Inca imi datorati ceva". In acest moment copilul se uita la parinti in loc sa se uite la viata lor. Asta ii face incapabili sa intreprinda actiuni pentru viata lor proprie. Atata timp cat sunt inca reprosuri adresate parintilor, cat sunt inca asteptari, copiii nu pot lua ceea ce le-a fost deja oferit. Pentru ca, daca ar face asta, ar realiza ca e atat de mult incat nu mai este loc de reprosuri. Aceste asteptari ale copiilor de la parinti le blocheaza actiunile.

 

 

 

Si tu

 

O femeie se simte exclusa iar si iar, apoi se retrage in panica si lacrimi si nu-si poate explica comportamentul. Sufera din cauza asta si aceeia pe care ii paraseste (iubeste?) sufera de asemenea.

 

Cand mi-a cerut ajutorul, am fost de acord si mai intai de toate i-am pus cateva intrebari. Am aflat ca tatal ei murise pe cand ea avea sase ani.Fusese imobilizat la pat timp indelungat, deoarece avea astm cardiac. Am avut o viziune ca ei nu-i fusese permis sa-l vada cand a murit. M-am conectat cu tatal ei in interior. Apoi i-am spus sa inchida ochii.

  

 

Meditatie

 Imagineaza-ti ca iubitul tau tata moare. Toata lumea este adunata in jurul lui. Dar tu trebuie sa ramai afara. Usa camerei sale ramane inchisa pentru tine In sinea ta iti spui: Si eu! Si eu vreau sa fiu acolo! Vreau sa merg la taticul meu drag. De ce trebuie sa stau afara? Si plangi cu amaraciune. Cum se simte tatal tau in situatia asta? Cat de mult ii lipsesti? Poate ca el intreaba:" Unde e copilul meu drag?" Acum imagineaza-ti, dupa ceva timp usa se deschide si intri in camera. Acum poti merge si tu la tatal tau. Poate ii atingi mana. Simti cum te recunoaste si cat se bucura ca ai venit. Te simte langa el si iti spune, ca si cum te astepta :"Si tu".  Amintiri 

Profesorii mei

 Ce as fi fara profesorii mei? Cu cata generozitate mi-au oferit din cutia lor plina cu comori de intelepciune si aptitudini, care mi-au servit viata si competentele, pentru ca sa devin ce sunt azi. Deseori uitam cat le datoram. A devenit totul atat de natural o parte a viatii mele si a mea insumi , de care eram asa de mandru, de parca ar fi venit de la mine. Uitandu-mi cateodata profesorii, imi scapa mult din cat le datorez. Devine mai putin pentru mine si pierd putere (?) Este diferit cand ii port in inima mea, cand imi amintesc de ei cu recunostinta. Ma simt imbogatit. Ei sunt cu mine in ceea ce fac si in ceea ce le transmit si altora, atunci cand, asa cum au facut si ei cu mine, le dau altora ceea ce serveste vietii si realizarii lor. Oare ma simt mic in comparatie cu ei? Dimpotriva. As putea sta alaturi de ei, in serviciul vietii, ca ei, mic si umil in fata vietii si astfel cu atat mai profund una cu viata si miscarile ei. Cand onorez si impart ceea ce datorez profesorilor mei, altii iau de la mine cu mai multa deschidere ceea ce le dau pentru viata lor. Privirea lor merge dincolo de mine, la toti aceeia care au fost langa mine, care si-au impartit viata cu mine, asa cum mi-o impart eu cu altii. Apoi ne uitam cu totii dincolo de profesorii nostri, la spiritul creator care lucreaza in mod egal in toate vietile. Asa cum am facut inaintea acestui spirit, ne inclinam in fata profesorilor nostri si ei, impreuna cu noi, se inclina in fata acestui spirit. In fata acestui spirit ramanem mai jos, pe pamant, cu totii, recunoscatori, la fel de vii si egali in serviciul spiritului.

  Legile succesului 

Constelatii familiale in miscare

 

Cand ma uit la dezvoltarea constelatiilor familiale, la propria mea dezvoltare si la noile insight-uri despre care vorbiti unii dintre voi, este clar ca , constelatiile familiale sunt o miscare. Asta inseamna ca in constelatiile familiale ceva este in miscare si ramane in miscare. Constelatiile familiale raman in miscare deoarece noi nu ne legam de anumite concepte si de ceea ce a fost realizat pana la un anumit punct, ca si cum am fi gasit piatra filosofala care ar trebui pastrata cu orice pret.In consecinta, dezvoltarea teoriilor este mereu in miscare, mereu noua. Deoarece arata ca mare parte din ce parea important  acum cativa ani este deja depasit si inlocuit.Cum este posibil asa ceva? Devine posibil prin deschiderea spre ceea ce arata ea insasi si cum o arata. Controversele recente poate i-au intimidat pe unii dintre noi, astfel incat ei nu mai au incredere in ceea ce apare in constelatii. De exemplu, cand dintr-o data apar incercari de a fi judecati din exterior, prin criterii care nu au nimic de-a face cu  constelatiile familiale. Apoi se face simtita presiunea de a se conforma, ceea ce – aceasta este frica mea- ar putea incetini constelatiile familiale in miscarea lor evolutiva. Deci as vrea sa ma refer inca odata la ceea ce este esential in constelatiile familiale. 

 

 

Realitatea are efecte reale

Baza constelatiilor familiale este aceea ca, constelatorii stiu ca sunt in serviciul unei realitati care razbate la lumina. Deci ei nu sunt persoane care fac lucruri pentru propriul lor interes si nu urmaresc un anumit scop. Ei stiu ca doar printr-o retinere respectuoasa si alerta pot facilita iesirea la lumina a ceva ascuns. Ceea ce apare in lumina isi produce efectul. Cand terapeutul sau constelatorul – terapeut nu mai este un termen convenabil, deoarece constelatiile familiale sunt o miscare umana generala, o miscare filosofica care a trecut dincolo de psihoterapie – deci, nimic rau nu se va intampla acolo unde constelatorul are curajul, mai intai sa se expuna el insusi la ceea ce apare, apoi sa o spuna si in al treilea rand, sa se astepte ca clientul sa aiba puterea sa se uite la asta, deoarece realitatea nu poate face rau. Frica de a privi realitatea in fata poate face rau, deoarece in acel moment ceva este impins in subconstient. Este acolo, atunci cand are efecte daunatoare. In consecinta constelatorii nu pot face rau cu adevarat nimanui, atata timp cat urmeaza protocolul. Cand ceva iese la lumina, poate ramane exact cum este, fara a fi diminuat, fara restrictii, cu impact total. In acest moment constelatorul se comporta ca cineva aflat in serviciul a ceva maret. Si se asteapta ca si participantul sa se comporte ca un adult, adica sa-si priveasca realitatea in fata. 

 

Asteptari/Impuneri

Mare parte din criticile aduse constelatiilor vin de la o idee in psihoterapie, in care psihoterapeutii se comporta ca si cum ei ar fi mai buni, mai puternici, ca si cum ar avea abilitati mai mari, mai multa experienta de viata, o soarta mai buna decat cei care vin la ei. In aceste momente ei ii fac pe ceilalti mici.Din aceasta atitudine deriva idei si asteptari: Cineva trebuie sa aiba grija de ei, cineva trebuie sa-si asume responsabilitatea. Si dintr-o data constelatorii  se gasesc in situatia de a trebui sa se prezinte ca si parinti, situatie in care participantii sunt tratati ca si copii si oameni in nevoie. O mare parte din psihoterapie se bazeaza pe aceasta divizare.Apoi exista de asemenea ideea ca terapeutul este tatal mai bun sau mama mai buna. Apoi terapeutul inlocuieste parintii si clientul devine dependent de el. Apoi, atunci cand terapeutul face ceva care-l nemultumeste pe client, clientul se raporteaza la terapeut ca un copil care le cere lucruri parintilor.

 

A nu face rau

Am opinia radicala ca nimeni nu poate face rau unui client atata timp cand raman in pozitia si atitudinea :” Ajuta sa vina la lumina ceva ce a pregatit clietul insusi si las ca asta sa aiba efect asupra clientului”.  In acel moment clientul este fata in fata cu propria realitate. Terapeutul sau constelatorul nu trebuie sa i se expuna ca si cum ar fi realitatea lor, i-a fost inmanata clientului. Aceasta forteaza clientul sa se comporte ca un adult. Deci ideile legate de a lucra la ceva si de follow-up nu au nimic de-a face cu constelatiile familiale. Acestea sunt elemente straine aduse dint alte terapii in constelatiile familiale. A rezista impulsului de a face asta cere mult curaj, o mare retinere si umilinta extrema. 

 

Retinere

In acest sens, intreaga scena terapeutica este rasturnata. Un model fundamental este desfiintat aici, un model care-l face superior pe terapeut, ca si cum el ar fi un doctor si celalalt un pacient aflat in nevoie. Faptul ca aceasta cauzeaza frica pe scena terapeutica este de inteles. Dar nu este exprimat clar. Noi nu-i atacam pe altii. Noi doar aratam ceva. Ceea ce este amenintator nu este ceea ce fac constelatorii, ci mai degraba amenintarea vine de la ceea ce este adus la lumina.In munca cu constelatiile, in munca mea cu constelatiile, abordez problema clientului cu aceasta atitudine de a ma expune fara intentii, fara idei, fara frica, fara iubire in sensu “Oh trebuie sa fac ceva pentru time”. Rezultatul este ca trebuie sa fac din ce in ce mai putin, pentru a ajunge la rezultatul de care are nevoie clientul.Aceasta incepe prin a-l intreba pe client foarte putine lucruri. Abordarea mea radicala este urmatoarea: “Ai trei fraze”. Si nu incep imediat. Cum vin, clientii incep sa bolboroseasca aceeasi veche poveste pe care au spus-o si altora de atatea ori. Eu spun :” Asteapta”. Dintr-o data dialogul interior se opreste, pentru ca ei n-ajung nicaieri asa.Apoi spun:” Spune-o in trei fraze, zi doar ce s-a intamplat, doar evenimentele din familie, nimic altceva. “ Apoi clientul poate spune:” As vrea sa dezvolt mai mult”. Atunci eu spun “ Aceasta a fost prima fraza. Mai ai inca doua.” Apoi probabil in a treia fraza ceva important este mentionat. Si asta este suficient.

 

 

 

Dezvoltari actuale

 

Cum distinge un constelator ceea ce este important? Cum fac eu asta? Remarc energia atasata unui cuvant sau unei persoane. Clientul spune trei sau patru lucruri si eu simt": Bunicul, asta e, s-a simtit energie dintr-o data. Atunci stiu de asemenea cum sa incep. Incept cu bunicul, cu nimic altceva.

 

Deci nu trebuie sa stiu toata istoria familiei. Incep cu bunicul si il asez langa el insusi. Mai demult aveam impresia ca, constelatiile familiale sunt rezultatul aranjarii unei structuri si ca aceasta structura atrage un camp energetic care vrea sa se exprime. Dar daca exista o singura persoana acolo? Rezultatul nu mai este dependent de felul in care este constelatia construita. Ceea ce lucreaza este altceva. Ceva lucreaza in persoana. Persoana desemnata este in contact cu ceva, ceva mai mare, care lucreza dintr-o data prin el sau ea - in cazul in care centrarea este mentinuta.

 

Poate persoana ramane centrata? Daca nu sunt puse intrebari, daca nu sunt intrerupti, daca constelatorul ramane centrat si intretine spatiul din jurul bunicului, ca sa pastram acest exemplu. In acest caz atentia constelatorului nu este focalizata, ci mai degraba larga si vaga.

 

Apoi, dintr-o data, ceva se intampla cu reprezentantul bunicului. Se poate uita in pamant de exemplu, doar in pamant. Acum stim din experienta: se uita la un mort. In regula, atunci pun pe cineva sa se intinda acolo, exact unde se uita reprezentantul. Dintr-o data apare o miscare in intreaga situatie si de la constelatia realizata dintr-o persoana, pas cu pas apare un portret de familie, ceva important ce nu putea fi gasit intr-o anamneza. Deoarece clientul nu este constient de asta.

 

Prin intermediul constelatiei, ceva ascuns este scos la lumina si asta e ceva puternic. Este un exemplu de cum se poate obtine mai mult prin centrare decat prin genul de constelatii pe care eu si altii le-am practicat la inceput. Deci asta ar fi o dezvoltare.

 

 

 

Reconciliere

 

Aceasta dezvoltare este opusul a ceva. Insight-ul fundamental care devine posibil prin constelatiile familiale este ca noi suntem cu totii controlati de o constiinta care ne tine strans. Ca suntem controlati de o constiinta care ne interzice sau ne neaga anumite perceptii. Daca le-am permite, ar aparea riscul de a ne pierde apartenenta la familie.

 

Mare parte din criticile la adresa constelatiilor familiale ne cere sa recadem in catusele constiintei noastre. Este directionat impotriva unei miscari care ne permite sa mergem dincolo de limitarile constiintei, sa ne uitam la intregul mai mare. Constiinta noastra vrea sa ne opreasca din a intelege contradictiile, sau ceea ce se opune, ca egali la un nivel superior, ca agresorii si victimele, sau acest grup si celalalt grup, sau religia asta si cealalta religie. Doar cei care au realizat asta pot vorbi depsre centrare.

 

Devine tot mai clar in constelatiile familale, ca, contrariile trebuiesc recunoscute ca egale si de acelasi nivel. Stiinta legata de nevoia de a reconcilia contrariile incepe cu Freud. El a realizat ca ceea ce este suprimat trebuie acceptat ca avand importanta egala. Asta inseamna de asemenea ca facand asta, facem inca un pas dincolo de constiinta noastra. Cand reusim sa facem asta, cand recunoastem umbra noastra ca avand aceeasi importanta ca si lumina, astfel incat lumina si umbra sa fie recunoscute ca egale, inseamna ca am crescut. Aveam o altfel de putere.

 

Vedem acelasi lucru in familie. Familia are uni membrii despre care se spune ca sunt buni si altii despre care se spune ca sunt rai. Unii sunt numiti persoane de succes, altii ratati, unii sunt numiti virtuosi, altii criminali. Asa numitii rai, sau ratati sau criminali sunt exclusi. In momentul in care sunt exclusi, persoana din grup care i-a exclus a pierdut ceva important. Acum ei devin mai putin. In constelatiile familiale vedem ca cei exclusi trebuiesc reprimiti. Cand sunt inclusi iar, fiecare individ din familie se simte complet. Sunt mai vasti, mai blanzi, mai capabili de reconciliere.

 

 

 

Asemanare

 

Acum voi aplica asta discutiei despre calitatea controlului. Aplicand asemanarea aici, de asemenea, spun tuturor celor care practica constelatii familiale, ca "bun" sau "rau" sunt la fal ca mine in fata a ceva superior. Trebuie doar sa simtim in sufletul nostru ce efect are asta asupra puterii noastre. Cata putere avem atunci, ca sa o ghidam bine, intr-o maniera umila si cata putere mai avem cand deviem de la asta si spunem : da, unii sunt mai buni, altii sunt mai rai. Cea mai radicala consecinta are deriva natural din constelatii familiale s-ar aplica aici: recunosc ca toti ceilalti sunt semenii mei in fata a ceva superior.

 

Aplicand asta direct in munca noastra, asta inseamna de exemplu: Cand cineva vine la mine si vorbeste despre parinti si poate ca spune cat de rai sunt, atunci in interiorul meu ma inclin in fata lor si spun: Recunosc ca sunteti la fel ca mine in fata a ceva maret. In acest moment clientul nu ma mai poate atrage de partea lui pentru ceva impotriva parintilor lui. Ideea pe care se bazeaza psihoterapia traditionala, aceea a transferului parinte-copil sau transferul copil-parinte, si asta lucreaza cu acest transfer, dispare intr-o clipa. In momentul in care am o conectare profunda si iubitoare cu parintii clientului, clientul nu-mi mai poate transfera mie sentimentele sale fata de parintii sai. Aceasta presupune fireste ca sunt conectat in mod iubitor cu proprii mei parinti de asemnea. Recunosc asta, ei sunt la fel ca toti ceilalti parinti.

 

 

 

Cuvinte de intelepciune

 

August 2011

 

1. Cine se uita dincolo de ceea ce urmeaza, ar putea sa-l piarda.

 

2. Cateodata fericirea vine zburand.

 

3. Colectorul confuzeaza.

 

4. Limbajul reveleaza.

 

5. A consimti uneste.

 

6. Deschiderea este larga, increderea de asemenea.

 

7. Respectul pastreaza distanta.

 

8. Dupa ce dam trebuie sa luam.

 

9. Prejudecatile sunt oarbe.

 

10. A privi deschide.

 

11. Centrati ajungem departe.

 

12. Ce este simplu e clar.

 

13. Cand faci pauza, stai de paza.

 

14. Lucrurile preliminare trec.

 

15. Maine poate fi prea tarziu.

 

16. Consolati nu simtim sustinuti.

 

17. Liberi, respiram adanc.

 

18. Totul urmeaza un suflet.

 

19. In spatele aparentei lucreaza o putere ascunsa.

 

20. Cunoasterea serveste.

 

21. Ce s-a maturat in soare s-a maturat in fata lui Dumnezeu.

 

22. Progresul are pretul sau.

 

23. Reclama castiga.

 

24. Dezavantajele recupereaza.

 

25. Ce este intre conecteaza.

 

26. A corecta ajuta.

 

27. Respectul serveste.

 

28. Intelepciunea stie.

 

29. Fericiti cei care-si amintesc.

 

30. A uita elibereaza.

 

31. Raspunsul rapid este adesea cel gresit.