Ajutor pentru suflet- Octombrie 2011

Ziua Recunostintei

 

Platit 

 

Apreciem cu adevarat ceea ce ne costa mult in termeni de efort, munca grea si bani. Devine o parte a vietii noastre si o pazim ca pe o comoara. Valorizam ceea ce costa mult. Tratam cu lejeritatea ceea ce vine usor si cu costa putin.

 

Dar cele mai pretioase lucruri raman nepretuite. In primul rand viata noastra si impreuna cu ea parintii nostri, de la care am primit viata. Apoi aerul pe care il respiram, apa pe care o bem, mancarea cu care ne hranim – tot ceea ce ne tine in viata. Chiar daca platim pentru aceste lucruri ele raman nepretuite. Nu pot fi ale noastre, indiferent cat am fi dispusi sa platim pentru ele.

 

Un mar ne apartine doar pentru ca il platim? Poate avea un pret cel mai maret lucru?

 

Totusi putem oferi ceva ca si echivalent pentru ceva ce e pretios. Ne bucuram de acel lucru, ne gasim bucuria in el, il savuram cu recunostinta si recunoastem cat ne imbogateste. Si vedem mai departe o alta iubire care l-a facut sa creasca, ne gasim locul in ceva ce este infinit pentru noi – in fata acestui lucru, complet acolo, cu devotiune.

 

 

Intregul

 

Intreg inseamna complet, in sensul ca tot ce apartine si-a gasit locul si il revendica. Nu poate fi adaugat nimic fara a-l face sa devina mai putin si sa ia din intreg. In consecinta este important sa lasam intregul sa fie intreg.

 

Intregul ramane in miscare totusi; ramane in miscare ca si intreg. Se dezvolta ca intreg fara ca cineva sa poata adauga ceva din afara sau lua ceva acestui intreg. In principal devine mai mult din interior. Mai presus de toate din interior isi castiga puterea care ghideaza miscarea unde trebuie sa mearga.

 

Astfel viata noastra este completa in orice moment, chiar daca creste si se schimba mereu. Astfel lumea este complete in orice moment desi se extinde. Nimic nu poate fi adaugat, deoarece tot ce se  misca in interior a fost intotdeauna acolo.

 

Intregul este in concluzie ceva la care nu se poate adauga nimic, chiar daca este in continua desfasurare.

 

Cum ne raportam la acest intreg? Ne integram in miscarea sa.Ne miscam cu intregul, impreuna cu tot ce ii apartine.

 

Ocupandu-ne locul in acest intreg, devenim intregi ca si indivizi. Suntem protejati in intreg. Servim intregul cu intregul nostru si suntem incorporati in tot ceea ce este intreg.

 

Cum avem succes in asta, ca intreg? Avem succes cand recunoastem de asemenea celalalt intreg ca intreg, cand ne protejam intregul de amestecul si interferentele din afara, cand stabilim limite fata de alt intreg si ne securizam granitele exterioare impotriva lui.

 

In acelasi timp trebuie sa stabilim granite fata de celalalt intreg din interior, pe masura ce incearca sa ne asimileze intregul, facand interiorul nostru mai putin din interior, in loc sa-l sserveasca ca si intreg. De exemplu, trebuie sa le trasam atunci cand celalalt intreg incearca sa stabileasca o directie pentru intregul nostru, o directie care apartine de fapt intregului sau.

 

Cum devinim de fapt un intreg? In acord cu o miscare din interior spre exterior, impreuna si ca si indivizi de sine statatori in acelasi timp.

 

 

Parinti si copii

 

Toti copiii sunt buni - si parintii lor de asemenea

 

Dintr-o discutie in Bad Sulza, Germania, 2005

 

Titlul aceste discutii ar putea sa va nedumereasca pe unii dintre voi. Cum este posibil? Dimensiunile acestui titlu merg destul de departe. Spune in acelasi timp ca suntem buni, ca suntem buni ca si copii si suntem buni si acum. Spune ca parintii nostri sunt buni pentru ca au fost copii, ca au fost buni ca si copii si inca sunt, ca si parinti.

 

As vrea sa explic ceva legat de aceasta fraza, lasand la o parte discutia superficiala, cand spunem:"Dar copiii au facut asta si asta si parintii au facut asta si asta." Ei au facut anumite lucruri. Dar din ce motiv? Din iubire.

 

Voi explica acum asta in profunzime si voi face cateva exercitii cu voi care vor ajuta sa simtiti in sufletul vostru ce inseamna sa fii bun cu adevarat. Desigur concluzia este - o prefigurez aici - ca toti sunt buni exact asa cum sunt. Sunt buni pentru simplul motiv ca sunt cum sunt. In concluzie nu ni se permite sa ne ingrijoram legat de noi insine sau legat de copiii nostri sau de parintii nostri, chiar daca sunt buni sau nu. Se intampla doar ca, cateodata privirea noastra sa se ingusteze astfel incat nu mai vedem ca suntm buni, ca, copiii nostri sunt buni, ca parintii nostri sunt buni. Mai intai de toate as vrea sa elucidez acest fapt intr-o prezentare generala si apoi putem face cateva meditatii pentru a simti in interiorul nostru.

 

 

 

Campul spiritual

 

Prin intermediul constelatiilor familiale apare la lumina faptul ca suntem parte integranta a unui sistem mai larg, sistemul familial. Sistemul nu este format doar din parintii si fratii nostri, dar de asemenea din bunicii nostri, strabunici si stramosi. Sunt de asemenea  altii care apartin acestui sistem, oameni care au fost importanti pentru acest sistem intr-un anumit fel, de exemplu parteneri anteriori ai parintilor nostri sau ai bunicilor. In acest sistem toti membrii sunt supravegheati de o putere comuna. Aceasta putere urmareste legi bine definite.

 

Sistemul familial este un camp spiritual. In cadrul acestui camp spiritual toti membrii sunt in rezonanta unul cu celalalt. Cateodata acest camp este in dezordine. Asta se intampla cand un membru a fost exclus, respins sau uitat, tratat intr-un fel ca si cum nu ar apartine. Acesti membrii ai familiei sunt in rezonanta cu alti membrii ai familiei si se fac simtiti in prezent. In acest camp se aplica o lege de baza: toata lumea care apartine are acelasi drept sa apartina. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate fi exclus, nimeni nu poate fi scos in afara acestui camp. Un membru care a fost pierdut din camp are inca efect asupra acestuia.

 

Campul are grija de asta, are grija ca aceasta lege sa fie luata in seama. Daca o familie are un membru exclus, oricare ar fi motivul, un alt membru este ales sa reprezinte persoana exclusa. Asta se intampla datorita rezonantei din acest camp. Reprezentantul acelui membru, poate un copil, se comporta ciudat. Aceasta persoana poate deveni dependenta, bolnava, agresiva, criminala, schizofrenica sau poate chiar un criminal. Dar de ce? Deoarece acest mebru al familiei se uita cu iubire la un membru exclus - de obicei este o miscare foarte profunda a subconstientului - si prin comportamentul sau forteaza familia sa se uite de asemenea cu blandete la persoana exclusa si respinsa. Aceast asa numit comportament rau este iubire pentru cineva care a fost exclus din camp.

 

A ne ingrijora legat de copil si a incerca sa il schimbam nu ajuta, asa cum stiti cu totii, deoarece puteri mai mari sunt implicate aici. In schimb, ne uitam la campul caruia ii apartinem, impreuna cu copilul, la campul spiritual. Si asteptam pana cand, sub indrumarea copilului, ne putem uita la persoana exclusa care asteapta sa fie privita si o luam inapoi in sufletul nostru, in inima noastra, in familia noastra, in grupul nostru, poate chiar in nationalitatea noastra.

 

Astfel toti copiii sunt buni - daca ii lasam sa fie buni. Asta inseamna ca, in loc ca doar sa ne uitam la copii, sa ne uitam unde se uita ei, cu iubire.

 

Aceasta este experienta mareata pe care o avem in constelatiile familiale: in loc sa ne intrebam de ce astfel de copii (sau alte persoane) se pot comporta asa de rau, sa ne uitam la persoana exclusa impreuna cu ei si sa includem acea persoana din nou in familia noastra sau in alt grup important. Pe masura ce aceasta persoana este inclusa in sufletul parintilor, al familiei, al grupului, copilul scoate un suspin de usurare, eliberat in sfarsit de incurcatura cu alta persoana.

 

Cand stim asta putem astepta pana cand stim unde ne conduce comportamentul copilului pe noi ca si parinti sau alti membrii ai familiei. Cand mergem acolo impreuna cu copiii si permitem celeilalte persoane sa se intoarca, copiii sunt eliberati de sarcina lor.

 

Cine se mai simte usurat? Noi ca si parinti sau alti membrii ai familiei. Dintr-o data ne simtim mai completi deoarece am readus ceva exclus pe locul care i se cuvine. Acum, in momentul prezent, oricine se poate comporta diferit - cu mai multa iubire, mai multa ingaduinta, dincolo de distinctia superficiala intre bine si rau, prin intermediul careia credem ca suntem mai buni decat altii. In realitate cei pe care ii acuzam ca sunt rai sunt pur si simplu iubitori intr-un fel diferit. Cand privim impreuna cu ei, acolo unde merge iubirea lor, distinctia pe care o facem intre bine si rau se sfarseste.

 

O alta concluzie este, desigur, ca proprii nostri parinti sunt buni, ca in spatele a tot ceea ce le reprosam probabil parintilor nostri, iubirea inca se manifesta. Aceasta iubire nu vine la noi totusi si unde s-a orientat privirea lor cand erau copii, spre cineva pe care au vrut sa-l readuca in familie. Cand incepem sa facem loc in inima pentru toti acei exclusi, privim de asemenea impreuna cu parintii nostri, acolo unde iubesc ei. Dintr-o data ne experimentam pe noi insine intr-o situatie complet diferita si invatam ce inseamna iubirea adevarata.

 

 

 

Totul

 

Inainte de a face un exercitiu, va voi citi un text scurt. In ultima mea carte :"Adevar in miscare", exista un scurt text care insumeaza la nivel filozofic ceea ce tocmai am explicat. Textul se numeste "Totul".

 

"Totul poate fi doar tot deoarece e conectat cu tot."[Aceasta este in rezonanta cu ceea ce spun]. " Totul este conectat cu orice altceva. Nimic nu poate fi separat. Separarea in acest sens e conectata cu tot - deoarece totul este de asemenea prezent in ea."[Astfel nimeni nu poate fi cineva de sine statator, nici macar un copil.Cand ne uitam la un copil ca la cineva de sine statator, nu observam realitatea cu care copilul este conectat si ignoram ceva  mai presus de asta.]

 

"Prin urmare si eu sunt totul in acelasi timp. Totul nu este tot fara mine sau fara oricine altcineva."[Acestea sunt ganduri si insight-uri de anvergura, cu consecinte de anvergura.]

 

"Ce inseamna asta pentru felul in care eu suntm traiesc sau simt? In fiecare fiinta umana vad toate fiintele umane si in consecinta si pe mine. Si in interiorul meu simt de asemenea celelalte fiinte umane. In toate celelalte fiinte umane toate fiintele umane ma intalnesc pe mine si eu le intalnesc pe ele toate in fiecare dintre ele.

 

Cum as putea atunci sa resping ceva din ei fara sa resping ceva din mine in acelasi timp? Cum sa ma bucur in ei fara sa fiu fericit legat de mine insumi in ei? Cum le-as putea dori binele unora fara a-mi dori si mie insumi si celorlalti? Cum m-as putea iubi pe mine fara sa-i iubesc de asemenea pe toti ceilalti? [Deoarece suntem in rezonanta cu toti].

 

"Cand ii vedem pe toti in toti, noi ne vedem de asemenea in ei, ne regasim in ei. In consecinta, cand le facem rau altora, ne facem rau si noua. Cand ii facem pe altii sa sufere, suferim si noi. Cand ii ajutam pe altii, ne ajutam de asemenea pe noi insine. Cand ascundem ceva de altii, ascundem si de noi insine. Si cand ii micsoram pe ei, ne micsoram noi insine.

 

Cand ii iubim cu adevarat pe altii, ii iubim pe toti. Iubindu-l pe cel de langa noi inseamna in consecinta sa-i iubim pe toti, inclusiv a ne iubi pe noi insine. Aceasta este iubire pura, iubirea completa, deoarece are totul in tot."

 

Deci care este solutia? Tot ceea ce resping iau in inima mea. Aceasta este calea iubirii pentru toti. Prin aceasta iubire devin maret.

 

Ce inseamna maretia aici? Recunosc ca sunt la fel cu toti ceilalti oameni si ei sunt ca mine. Atunci sunt conectat cu intregul si prin intermediul intregului sunt maret. 

 

 

 

Rezonanta

 

Voi face niste exercitii cu voi astfel incat sa intram in rezonanta cu corpul nostru, cu noi insine ca si copii si cu parintii ca si copii.

 

 

 

La cine se uita boala nostra?

 

Acum inchideti ochii. Voi face o scurta meditatie cu voi astfel incat sa simtiti ce inseamna rezonanta si ce efect are asupra noastra.

 

Mergeti in interiorul corpului vostru si simtiti unde doare ceva, unde ceva este bolnav, unde ceva nu functioneaza bine. Ceea ce doare, ceea ce nu functioneaza bine este evident in disonanta cu corpul vostru. In interiorul corpului nostru ne intaindem langa aceasta durere, langa aceasta boala, langa acest organ si impreuna cu aceasta boala , acest organ, aceasta durere, simtim unde se uita.. Cu ce este in rezonanta aceasta boala? Cu o persoana care a fost probabil respinsa, uitata, umilita, judecata?

 

Asteptam pana cand putem sa intram in aceasta miscare si apoi dintr-o data vedem unde se uita aceasta boala. Poate se uitala un copil de exemplu, care a murit devreme sau a fost chiar nascut mort sau avortat sau dat spre adoptie. Poate se uita la cineva pe care l-am judecat ca si criminal, de care nu mai vrem sa stim si de care familia noastra nu mai vrea sa stie. Ne uitam la aceasta persoana ca la unul dintre noi si impreuna cu boala ii spunem persoanei: "Acum te vad, sunt ca tine. Tu esti ca mine. Acum iti dau un loc in sufletul meu si in familia mea. Acum esti iarasi cu noi, esti unul dintre noi. In fata unei puteri superioare nu esti mai bun sau mai rau, suntem ca piesele de sah in fata acestei puteri. Recunoastem ca esti ca noi si noi suntem ca tine."

 

Poate mai sunt si alti oameni pe care i-am respins, pe care suntem furiosi, poate sunt unii pe care i-am ranit sau care ne-au facut noua rau. Mergem la ei si le spunem fiecaruia:"Da".

 

Simtim ceea ce se schimba in corpul nostru, in sufletul nostru, in iubirea noastra.

 

 

 

La cine ne-am uitat ca si copii?

 

Acesta a fost un prim pas pentru a intelege esenta rezonantei - ce efect are asupra noastra si cum putem experimanta prin intermediul rezonantei ceva total diferit, ceva in fata caruia ne-am inchis inainte.

 

Si acum cateva concluzii. Cu ele ne putem continua exercitiul. Inchideti ochii iarasi.

 

Priviti-va ca si copii, cum v-ati comportat ca si copii. Cateodata ati fost intr-un fel care i-a ingrijorat pe parintii vostri. Poate ei au crezut ca ceva e in neregula cu voi, intrebandu-se cum e posibil ca voi sa va comportati asa? Poate ei au intrebat "De ce se retrage copilul nostru, de ce este asa de temator, de ce se infurie asa de tare, de ce nu mai vrea sa invete, de ce vrea sa renunte, ca si cum totul ar fi fara speranta?" Ca si inainte, va uitati la copilul care erati odata si simtiti din interior: Unde va uitati ca si copii cand simteati asa, cand va comportati asa? Unde s-a dus iubirea voastra secreta? Cu cine erati in aceasta rezonanta asa de profunda? Cine vroia sa fie remarcat prin intermediul vostru, pentru ca el sau ea sa fie privit si iubit?

 

Va puteti intreba mama sau tatal sau pe amandoi sau alte persoane:"Va rog sa va uitati cu mine unde trebuie sa ma uit, cu iubire." Apoi puteti recunoaste cat de mult ati iubit ca si copil. Poate fi o expresie diferita decat ce se astepta de la voi, dar a fost in contact profund cu cineva caruia nu i-a fost permis sa apartina. Simtiti cat de buni erati si sunteti.

 

Ok, acesta a fost al doilea pas.

 

 

 

La cine se uitau parintii nostri ca si copii?

 

Acum sa facem un pas mai departe. Ma puteti urmari? Asta merge profund. Dar ne imbogateste si ne largeste. Puteti inchide ochii iar.

 

Acum ne uitam la parintii nostri, asa cum erau ei. Ne-a fost greu sa suportam niste lucruri noi, ca si copii si ne-am fi dorit sa fie diferit. Acum ne uitam la ei, cum au fost ca si copii si cum aratau ca si copii. Spre cine se uitau ei, spre ce persoana exclusa sau uitata? Cu cine erau in rezonanta si poate inca sunt? Cum i-a facut aceasta rezonanta profunda, aceasta iubire secreta profunda sa fie cine sunt ei azi. mreuna cu ei ne uitam la aceasta persoana sau aceste persoane cu iubirea lor si iubim aceste persoane asa cum parintii nostri le-au iubit ca si copii, chiar daca probabil nu au fost constienti. Aceasta iubire traia singura in subconstient si totusi ne-a tras intr-o miscare puternica spre alti oameni pentru a-i readuce in familia noastra. Permitem acestor persoane sa se faca de asemenea simtite in noi insine. Ne uitam la ele si le spunem:" Da, va vad. Va dau de asemenea un loc in inima mea, cu iubire."

 

 

 

Iubire

 

Iertarea umilitoare

 

In timpul pauzei a aparut o intrebare pe care vreau sa o prezint intregului grup: necesitatea iertarii. Mi s-a spus ca pana si Papa si-a cerut iertare de curand. Ce se intampla cu cineva care cere iertare si, inca si mai rau, cand cineva spune :" te iert"?

 

Sa luam un caz simplu. Intr-o relatie de cuplu un partener face ceva ce il raneste pe celalalt si apoi isi cere iertare.

 

Presupunand ca partenerul spune apoi :"Te iert", ce prognoza aveti pentru viitorul acestei relatii? Va fi mai bine? Va fi mai rau?

 

Cineva care spune altuia "Te iert" are o atitudine condescendenta. Partenerul vinovat este umilit. Partenerul vinovat nu mai poate fi la egalitate cu celalalt. Iata o modalitate sigura de a pune capat unei relatii.

 

In conceptul de iertare este subinteles faptul ca o fiinta umana are dreptul de a inlatura vina altuia. De unde ar putea castiga cineva dreptul sa faca asa ceva?

 

Altceva este important aici. Cei care isi recunosc vina si accepta consecintele vinei, castiga din asta in termeni de putere, demnitate si greutate. A fi in acord cu vina ta vorbeste despre putere, puterea de a face ceva bun intr-un fel diferit fata de cum ar putea face asta persoanele care nu sunt vinovate. Oamenii inocenti sunt usori, in contrast oamenii care au suportat vina au greutate.

 

Daca i-as spune cuiva "Te iert" si el sau ea mi-ar accepta iertarea, aceasta persoana si-ar pierde puterea inerenta in vina personala si de asemenea puterea de a lucra in sensul a ceva bun de acum inainte.

 

 

 

Colectare

 

PARTICIPANT: Problema mea principala este aceea ca nu ma simt imputernicit sa fiu independent si sa-mi duc viata asa cum mi-as dori. O mare parte a motivatei mele pentru a face lucruri sau a ma comporta intr-un anumit fel in ultimii sase sau sapte ani a fost hranita de o experienta dramatica care apartine altei persoane.

 

HELLINGER se gandeste un timp inainte sa vorbeasca: Exista diferite traditii de gandire si scoli de filosofie - de asemenea ale asa numitei spiritualitati, unde cineva incearca sa aduca in discutie golul interior si sa se purifice prin a scapa de ceva. In mod straniu, aceasta este "colectarea".

 

Seminficatia cuvantului in germana este "adunare". Aceasta este in sine o contradictie, de vreme ce exercitiul este menit sa incerce sa devina gol - si golindu-se sa aduca vorba de colectare. Ciudat, nu credeti?Pe de o parte cineva poate de asemenea alege cealalta cale, sa colecteze pe toata lumea...toul inauntrul unuia.

 

 

Meditatie

 

Inchideti ochii. Colectati toti oamenii din viata voastra in sufletul vostru, toate destinele lor, toate atuurile si slabiciunile, toata vina lor si toata inocenta, boala si sanatate.

 

Colectati toti mortii care apartin familiei voastre - colectati tot ce ati realizat si ce ati lasat neterminat, includeti toate astea.

 

Sa va spun cum se simte asta? Se simte ca un gol. Asemenea plin se simte gol. In acest gol - odata ce ai colectat tot- se afla un sentiment de libertate.

 

PARTICIPANT: Cred ca sufletul meu este destul de mare pentru a cara toata asta. Dar invidia, ostilitatea, ura care au fost parti esentiale ale experientei care m-a facut ceea ce sunt azi, au devenit acum parte a corpului meu.

 

Si totusi inteleg principiul pe care vreti sa mi-l transmiteti - principiul integrarii si a imbratisa totul si pe toti pentru a ajunge la acest gol, aceasta libertate si acest spatiu pentru tot in viata mea.

 

HELLINGER: Aceasta ura este directionata impotriva cui sau a ce?

 

PARTICIPANT: Obiectul principal al urii mele este mama.

 

HELLINGER: Orice s-a intamplat intre tine si mama ta, spune-i :"Am fost prea mic pentru asta. Acum ma retrag."

 

 

 

Bucuria spiritului

 

As vrea sa ajung la un subiect important - bucuria spiritului.

 

Pe scurt, vreau sa vorbesc despre constiinta in primul rand. Va reamintesc ca prin intermediul constiintei percepem in mod direct daca ni se permite sau nu sa apartinem. Percepem asta prin intermediul unui sentiment de vina sau inocenta, sau cu o constiinta curata sau una incarcata.. Cu ajutorul acestor sentimente constatam daca putem apartine sau nu.

 

Cand ne conectam cu miscarile spiritului, ne putem de asemenea folosi sentimentele pentru a constata daca mergem sau nu cu miscarea, daca deviem sau nu de la ea.

 

Cand suntem in acord cu ceva superior, putem simti asta ca o usurare si calm. Cand deviem de la acord, devenim nelinistiti, nerabdatori, tematori.

 

Cand ne reintoarcem la miscarile spiritului care este intors cu bunavointa spre orice in acelasi fel, ne simtim calmi in interor, plini de pace, usori si bucurosi - sereni.

 

Aceasta este o bucurie usoara. E complet serena. Si nu are nici o intentie. Rezoneaza cu spiritul si cu o miscare creativa care aduce mereu ceva nou. In momentul in care ne simtim grei sau depresivi, am pierdut contactul cu spiritul. Bucuria spiritului este foarte usoara.

 

 

 

Meditatie:Cand sunt probleme

 

Inchideti ochii. Acum priviti-va problemele, una dupa cealalta si simtiti ce fel de miscare vine dinspre ele cand priviti situatia. In timp ce va uitati la problema, mergeti cu spiritul, pe toata latimea si in toata usurimea miscarii - si in bucuria sa. Permiteti spiritului sa va apuce in fata problemei, asa cum e, indiferent cat de presant s-ar prezenta in fata voastra. Lasati spiritul sa va ia intr-o miscare departe de problema, dincolo de ea, in lumina, in latime, in alta iubire, in incredere gratioasa si bucurie.

 

 

 

Meditatie: Cand suntem bolnavi

 

Voi duce asta inca mai departe. Acum ne uitam la ceva ce doare, poate o boala. Mergem in aceeasi miscare. Mergem pe aceeasi latime, pe distante lungi, in iubire, in usurinta - si in bucurie.

 

 

 

Meditatie: Cand suntem furiosi

 

Si o voi duce si mai departe. Exista cineva fata de care suntem furiosi sau cineva e furios pe noi.Ne dam putin inapoi, pentru a castiga distanta de aceasta persoana. Poate este un partener, sau un copil, sau client, nu conteaza. Punem o anumita distanta intre noi.

 

Acum ne uitam la aceasta persoana cu miscarea spiritului. Simtim cum spiritul se misca acolo, cum spiritul se uita acolo. Mergem in lumina spiritului, in latimea sa si simtim cum totul se schimba.Si intram in serenitate si in bucuria legata de tot asa cum este, totusi ramanem la distanta, fara intentie, fara frica.

 

Poate simtim ca este timpul sa renuntam la ceva. Ne uitam la asta si il lasam sa plece cu iubire, usor, relaxat, pana dispare, pana miscarea spiritului ne ducem la noi lucruri, complet diferite, mai mari, , maibogate, mai late - cu bunavointa.

 

 

Iubirea adevarata

 

As vrea sa adaug ceva legat de iubirea adevarata. Care este cel mai mare secret al iubirii? Iubirea adevarata se bucura.

 

 

 

Legile succesului

 

Intrebari provocatoare pentru Bert Hellinger de la Martin Buchholz

 

Legile iubirii

 

Mai intai de tota o intrebare legata de o definitie: Expresia inventata de dumneavoastra, "legile iubirii", ce inseamna aceasta?

 

Lege este acel lucru in acurd cu care ceva se dezvolta. Un copac de exemplu se dezvolta dupa o lege. Altfel nu ar mai fi un copac. Si totusi fiecare copac este diferit. Legea nu este ceva static. Este un principiu viu.

 

Iubirea inseamna in acest caz relatia dintre fiintele umane. Are succes in conformitate cu anumite legi. Cand cunoastem aceste legi, relatiile noastre merg mai bine.

 

Cum stiti ce legi ne sunt date?

 

Nu le stiu in sensul ca cineva se poate gandi la ele si apoi le poate avea. Asta nu este posibil. Aceste legi se dezvaluie ele insele. Ma voi reintoarce la exemplul copacilor. Felul in care arata un copac ne arata dupa ce lege creste. Adtfel, un brad creste diferit fata de un stejar. Urmeaza legi diferite. Eu pot vedea aceste legi si distinge intre ele. Este similar relatiilor umane. Cand acorda atentie anumitor reguli, iubirea are un pret mai mare.

 

 

Comunitatea destinului

 

Ati descris de asemenea familia ca si o comunitate a destinului. Ce inseamna asta? In primul rand destinul nostru are legatura cu familia noastra, cu parintii nostri. Nu putem avea alti parinti decat cei pe care ii avem. Cu asta, deja destinul nostru este deja definit in mare masura, adica optiunile pe care  le avem si limitele care sunt setate pentru noi.

 

Aceasta este cea mai mica parte. Suntem de asemenea definiti prin destinele celor din familia noastra. Un suicid in familie va avea efect asupra generatiilor viitoare. Cum stim asta? Putem sti asta pur si simplu? Nu. Dar putem vedea adesea ca asa este.

 

Am vazut odata un exemplu dureros. Un avocat a aflat ca in ultimii 100 de ani, trei oameni s-au sinucis la varsta de 27 de ani, pe 31 decembrie. Este bizar, ca sa ma exprim cu blandete. A fost destinul lor.

 

Apoi avocatul a inceput sa investigheze situatia. Cine a murit primul la varsta de 27 de ani pe 31 decembrie? Era vorba despre primul sot al strabunicii. In mod clar fusese omorat. Acum este vorba despre acesti trei barbati care nu aveau nici o legatura cu asta, dar erau incurcati in destinul acesta si in consecinta s-au sinucis. Au murit ca si barbatul ucis, la 27 de ani, pe 31 decembrie. Nici unul nu a putut sa se eschiveze. Mai tarziu avocatul s-a gandit la varul sau, care avea 27 de ani in apropierea zilei de 31 decembrie. Avocatul a mers sa-l vada. Varul isi cumparase deja un pistol.

 

E infricosator.

 

Este.

 

Dar asta inseamna ca in sistemul meu familial, familia mea are o influenta enorma asupra sanatatii mele?

 

Sigur.

 

Cum?

 

Cateva puteri care lucreaza in familie au ceva de zis legat de destinul nostru. In mare parte sunt inconstiente. Cateva au legatura cu loialitatea profunda a copilului fata de familie.

 

Va voi da un exemplu, de data aceasta nu atat de infricosator, dar totusi. Am fost invitat ca si terapeut invitat la un grup in America. Era o femeie in grup care spunea ca ar vrea sa divorteze de sotul ei. Pana atunci fusese fericita in casnicie. Oamenii au vrut sa o faca sa se razgandeasca, dar nimic nu a functionat. Atunci am intrebat-o :"Cati ani ai?" si ea a raspuns "35". Am cercetat mai departe, " Ce s-a intamplat cu mama ta cand avea 35 de ani?" Ea a raspuns," Si-a pierdut sotul". Tatal sau murise intr-un accident aviatic, pe cand ii salva pe altii cand izbucnise focul. I-am spus:" O fata buna in familia asta isi pierde sotul la varsta de 35 de ani". Aici s-a vazut foarte clar loialitatea sa profunda fata de mama. Pana atunci nu fusese consienta de asta.

 

 

Obiectii

 

Asta ma face sa am o banuiala sau cel putin sa intreb: Nu poate fi vorba de coincidenta?

 

Pai, sigur ca poate fi. Dar ce schimba asta? Important este sa gasesc o solutie. Pot veni cu o obiectie impotriva a orice. Poate ma simt puternic atunci, chiar superior. Dar poate ca obiectia mea a distrus ceva. Trebuie sa ma intreb, a ajutat obiectia mea, sau obiectia mea functioneaza ca un blestem pentru aceasta persoana, impiedicand-o sa gaseasca o solutie?

 

Aceasta femeie se poate reorienta dupa ce aude asta. Daca cineva i-ar fi spus "Asta poate fi o coincidenta", ar fi ajutat-o cu ceva?

 

 

 

Realitatea

 

Dar nu este posibil ca o solutie care devine vizibila intr-o constelatie sa functioneze de asemenea ca un blestem? Cand spun:"Oh Doamne, asta e soarta mea" si o voce mica din interior spune "Si daca nu e?"

 

Solutia care apare cateodata arata ca nu functioneaza asa. Ciudat este ca, in orice caz, cand realitatea iese la lumina in toata splendoarea si o privim, o cale devine vizibila, pe baza acestei realitati. Dar calea nu vine din afara, nu de la ajutor sau terapeut, vine din interior. Aceasta este atunci o miscare a sufletului. Dar cand ma gandesc "Oh Doamne, ce-am facut acum", interferez in ceva ca si cum as fi putut preveni sau schimba ceva prin obiectia sau prin frica mea. Realitatea functioneaza in acord cu ea insasi, nu e nevoie sa ma amestec eu.

 

Dar nu interveniti de fapt? Este perspectiva dumneavoastra asupra realitatii, care este impartasita prin frazele dumneavoastra. Sigur, este nevoie de multa experienta ca sa percepi ceva cat de mic, dar ma intreb, poate alt constelator vede o alta realitate? Cum puteti spune: Aceasta realitate care imi apare mie acum este realitatea?

 

Realitatea iese la lumina prin intermediul constelatiei. Nu este perspectiva mea. Perspectiva mea depinde de ceea ce vad, de ceea ce altii vad de asemenea si in mod special de ceea ce vad clientii in reprezentanti si de reactiile lor. Daca as urmari perspectiva mea, ar fi periculos. Dar daca vad ceea ce este, impartasesc asta si toti ceilalti o pot vedea in acelasi timp, atunci nu mai este o perspectiva personala. Este o realitate care a iesit la lumina. Este o realitate care a iesit brusc la lumina, din intuneric.

 

 

Adio

 

Ce se intampla cu un client atunci cand nu poate accepta solutia care ii apare?

 

Aceasta se intampla adeseori, deoarece exista un conflict in sufletul clientului. Se poate vedea la multi clienti, cu o soarta grea - de exemplu daca sunt bolnavi - ei se simt inocenti. Cateodata zambesc cand vorbesc despre boala lor. Solutia ii sperie, deoarece aplicand solutia ei se separa de familiile lor.

 

Voi da un exemplu. Intr-un curs, cineva a spus ca ar vrea sa faca constelatia familiei actuale.. I-am spus "Lucreaza constelatia familiei de origine". El a raspuns" Nu am. Am fost dat spre adoptie pe cand eram copil in Olanda, deoarece parintii mei erau evrei. Am fost dus in Elvetia si am fost adoptat acolo. Tot ce stiu despre parintii mei este ca au pierit".

 

Lucram aceasta constelatie. Alegem un evreu ca reprezentant al sau, fara ca el sa stie ca e evreu. Si-a asezat reprezentantii parintilor cu spatele.

 

Reprezentantul sau a fost imediat scuturat profund, miscat profund. Apoi l-am schimbat cu clientul insusi si i-am intors parintii. S-a indreptat catre parintii sai foarte incet si apoi cei trei s-au imbratisat profund miscati.

 

Dupa un an m-am intalnit cu un prieten de-al meu evreu si l-am intrebat daca a auzit ceva de acea persoana. El a spus:" Da, l-am sunat de curand. Era furios pe tine si a spus ca nu vrea sa mai auda de curs".

 

Ce se intamplase? Acestui barbat nu ii era permis sa fie mai bine decat parintii lui. Astfel succesul se manifesta in functie de situatia in care ceva in sensul solutiei se misca in suflet. Dar asta cere o plecare. Copilul trebuie sa spuna adio si aceasta esteo mare realizare. Nu oricine poate face asta. Dar cand ramane in problema, nu este nefericit. Pare dureros celor din jurul lui, dar nu si pentru el. Se simte acasa ca si copil, incorporat in destinele familiei sale.

 

 

 

Curaj

 

Cateodata apare senzatia in unele dintre constelatiile dumneavoastra - si auziti constant asta, stiu - ca aduceti critici severe altora. S-a simtit asta foarte puternic ieri. Chiar am observat ca dintr-o data intr-o constelatie ati spus:" Puteti vedea cu totii, nu va reusi, vrea sa moara". Asta suna ca o condamnare la moarte dupa mine. Spuneti asta doar ca un medium sau cum ajungeti la judecati atat de grele?

 

A fost simplu sa observ ca asa este. Femeia s-a dus la sotul sau mort si s-a intins langa el. A fost foarte clar ca aceasta a fost o miscare care o trage spre moarte. Am spus doar cu voce tare ceea ce era simplu de remarcat de oricine. Aceasta este diferenta.

 

Unor terapeuti le este frica sa spuna ceea ce vad. Cand acopera asta se simt usurati, deoarece acum nu mai trebuie sa isi asume nici o responsabilitate. Dar clientul nu mai are incredere in ei, deoarece au fost lasi, prea lasi ca sa se uite la realitatea situatiei.

 

In momentul in care adevarul a fost spus cu voce tare, ceva se poate schimba. Acolo unde adevarul este ascuns, nimic nu se poate schimba. Dar privind realitatea in fata cu seriozitate permite instalarea unei miscari care aduce solutia. Dar nu inainte. Solutiile pot fi gasite doar pe baza realitatii.

 

 

 

Obiectii

 

De ce nu tolerati obiectiile?

 

Tolerez constant obiectii.

 

Intr-o constelatie?

 

Intr-o constelatie trebuie sa fiu atent ca realitatea sa fie respectata. O obiectie poate fi de exemplu:"Asta poate fi o coincidenta". Ce mai ramane atunci?

 

Protejez procesul de acest gen de obiectii. Desigur, sunt deschis la ceea ce percep colegii mei, de exemplu cand imi spun:" Ti-a scapat ceva aici sau cineva ar fi putut face altfel". Acesta este un schimb. Apoi facem ceva impreuna. Ne uitam la ce am vazut, invatand unii de la altii si corectandu-ne fiecare. Aceste obiectii sunt constructive.

 

 

 

Responsabilitate

 

Aveti foarte multi studenti despre care spuneti ca nu sunt studentii dumneavoastra. As spune asta diferit: In fiecare oras din Germania poti deschide un ghid si gasi o reclama care spune "Constelatii familiale dupa Bert Hellinger". Apare de obicei in forma aceasta. Asta inseamna ca numele dumneavoastra apare mereu. Ce credeti despre asta? Va face placere?

 

Nu remarc asta. In momentul in care incepe sa ma preocupe devin o figura paterna enorma. Apoi ii transform pe ceilalti in copii si imi asum responsabilitatea pentru ei. Unde m-ar duce asta?

 

Dar exista constelatii care au cauzat oamenilor probleme severe si unde oamenii se intreaba daca nu cumva a fost vina terapeutului.

 

Terapeutul nu poate face rau nimanui. Cum poate fi posibil acest lucru, cu exceptia situatiei in care celalalt vrea asta? Dar cum as putea face rau cuiva?

 

Prin felul in care conduceti, deoarece este evident ca dumneavoastra conduceti intr-o astfel de constelatie.

 

Observ indeaproape semnele si merg cu ceea ce apare. Desigur, imi asum responsabilitatea pentru proces. O parte a responsabilitatii mele este sa nu permit tulburari exterioare, cum ar fi de exemplu ca cineva sa spuna dintr-o data:" Trebuie sa procedati asa sau asa". In acest fel aceasta persoana vrea sa preia conducerea fara sa-si asume si responsabilitatea. Atunci intervin ferm. Dar altfel clientul ramane responsabil pentru sine insusi.

 

Dar deseori clientul vine la terapeut cu asteptaile unui copil, spunand "Trebuie sa faci ceva pentru mine". Cand terapeutul nu face asta, clientul devine furios. Razbunarea clientului ia forma "Asta nu m-a ajutat". Asta este o parte din razbunare, razbunarea copilului dezamagit. Parintii stiu asta si asta nu-i face parinti rai. Clientul este complet liber. El sau ea poate spune oricand:"Asta nu este just pentru mine". Si totul se opreste aici. Nimeni nu forteaza clientii sa mearga intr-o anumita directie.

 

 

 

Dinamica de grup

 

Dar nu minimalizati putin efectul unui astfel de grup? Acesta este genul de grup care are un efect fenomenal. Se cunoaste asta din procesele din dinamica grupului.

 

Se poate observa ca oamenii care sunt implicati intr-un astfel de grup nu sunt de fapt atat de autonomi  si atat de responsabili si atat de maturi dupa cum ii descrieti dumneavoastra acum. In schimb oricine vrea in mod natural sa fie iubit intr-un astfel de grup. Cand iti retragi iubirea pentru mine intr-o confruntare - asa o simt eu in acel moment - nu mai sunt in control absolut asupra mea sau atat de autonom sau responsabil cum ti-ai dori sa fiu.

 

Am inceput ca un facilitator al dinamicii de grup si sunt familiarizat cu dinamica de grup. Pot de asemenea sa o aplic daca vreau, in beneficiul controlului sau pentru libertate. In procesele din grupurile mele nu permit nimanui sa-i influenteze pe altii.

Asta previne dezvoltarea unui grup in care rezistenta impartasita sauatmosfera de grup ia o anumita forma.

 

Cand lucrez intr-un grup mic, folosesc metoda rundelor. Aceasta inseamna sa intreb pe toti membrii grupului asezati in cerc sa spuna ce se intampla in interiorul lor. Si nimanui altcuiva nu-i este permis sa spuna nimic ca si replica. Deci persoana care vorbeste ramane autonoma.Orice ar spune oamenii, nu este nici lauda nici repros si nu exista nici obiectii. Cand se termina runda, fiecare ramane prezent ca si individ. Participantii nu sunt membrii grupului in sensul ca se pot manifesta sub presiune. Dar tocmai datorita faptului ca membrii se pot arata asa cum doresc se poate dezvolta o atmosfera de grup bazata pe respect reciproc.Aceasta este o mare diferenta.

 

 

 

Rezultatul

 

Cum stiti ca aveti o solutie? Spuneti "Toata lumea poate veadea asta." Nu pot totusi crede ca toata lumea chiar vede asta.. Eu cred ca Bert Hellinger vede mai multe lucruri decat altii. Cand spuneti "Ceea ce se intampla este clar pentru toata lumea" eu am dubiile mele.

 

Mai exista si o alta diferenta. Eu nu caut o solutie. Las ca ceva sa iasa la lumina. Ceea ce a fost adus la lumina da indicii despre solutie.. Aceasta este o noua cale a constelatiilor familiale. In aceasta abordare astept sa vad ce se misca in reprezentanti. Cand vad ceva  care initiaza o miscare care duce mai departe, fac o pauza.. Nu am nevoie de asemenea nici sa stiu cum va continua. Nu caut o solutie. Ma intereseaza doar daca clientul este sau nu in contact cu realitatea care a aparut.

 

 

 

 

Perceptia

 

Cand descrieti cateodata ca asa din senin a aparut o realitate, eu ma intreb daca traiti experienta unui soi de medium. Cine aduce asta la lumina?. Spuneti ca toti au vazut asta, dar totui, dumneavoastra ca si terapeut ati adus asta la lumina.

 

Aici trebuie sa retinem ceva. Totul se intampla prin reprezentanti. Putem observa ca reprezentantii se simt dintr-o data ca cei pe care ii reprezinta. Deci ei sunt in conexiune cu ceva mai mare si in acest camp ei simt ceva. Cand conduc ceva de acest gen si eu sunt in conexiune cu acest camp. Primesc informatie de acolo, pe tot parcursul expunerii mele. Merg cu informatia. Dar daca ma gandesc "Ce trebuie sa fac acum?" atunci nu mai sunt in contact cu acest camp. Acest contact nu este posibil decat prin izolare extrema.. Tocmai pentru ca nu am nici o intentie speciala sau dorinte sunt in contact cu ceva mai mare si in consecinta sunt condus.

 

De catre ce?

 

De acest ceva mai mare. Putem spune de acest camp - unii il numesc camp. Eu il numesc suflet impartasit. Platonstia deja ca pentru a face posibila o comunicare, de exemplu intre mine si dumneavoastra, ceva trebuie sa existe intre noi pentru ca eu sa va pot intelege. El numeste asta suflet.

 

Cateodata vorbiti de ceva pentru care folositi anumiti termeni. Mi-am notat cateva: cuprinzand finalul, modelul maret, intregul mai mare. Este evident ceva greu de descris. Dar totusi ce vreti sa spuneti?

 

Nu vreau sa spun nimic. Este foarte evident ca am ajuns la lmimitele puterii noastre de intelegere, dar aici avem un sens, este vorba de altceva care intervine. Dar noi nu putem intelege asta.

 

 

 

Efectul

 

Cum va explicati pe dumneavoastra? Stiu raspunsul, dar o sa va intreb oricum. Cum explicati atractia pe care o exercita metoda dumneavoastra asupra atator oameni din intreaga lume?

 

Merg sa tin un curs si oamenii vin sa lucreze cu mine. Ii vad. Pe ceilalti care sunt de asemenea acolo, nu-i vad. Sunt intr-un camp.  Cand se termina cursul, ma retrag. Ceea ce a fost vazut si experimentat - deoarece multi intra in proces foarte profund - este ceea ce functioneaza. Nu eu. Eu imi iau palaria si iau trenul spre casa.

 

Ce ii fascineaza pe oameni atat de tare? Este vorba de subiect - familia?

 

Nu ma gandesc la asta. Daca m-as gandi nu as mai fi in contact cu mine insumi.

 

Dar ne putem intreba: Ce va priveste pe dumneavoastra? De ce va straduiti atata? De ce calatoriti prin toata lumea ca sa faceti asta? Sunteti un vindecator? Sunteti un maestru? Da, sunteti Bert Hellinger. Dar care este motivatia dumneavoastra sa faceti toate astea?

 

Vad ca oamenii raman cu ceva din asta si ma bucur. Asta este tot. Imi face placere sa o fac.

 

Ce va face placere legat de asta?

 

Succesul - schimbarea brusca a expresiei pe fetele oamenilor, usurarea, simtul libertatii. Asta imi aduce bucurie.  Nu exista recompensa mai frumoasa.

 

 

 

Pattern-urile de baza

 

Sa ne reintoarcem la criticii dumneavoastra. Ceea ce ii irita pe atat de multi este faptul ca ati gasit legi in numerosii dumneavoastra ani de munca si acum spuneti "Nu pot face nimic legat de asta. Asa stau lucrurile". Asta ridica obiectii si oamenii spun ca aceste legi pot fi schimbate.

 

Exact.

 

Noi le schimbam.

 

Da, este ceea ce spun si eu.

 

Atunci cum poate Bert Hellinger sa spuna:"Asa este legea. Asa o inteleg eu."

 

Asa este legea in aceasta situatie. Vedeti clar efectul.  Daca oamenii generalizeaza, e treaba lor. Eu nu generalizez. Eu raman cu situatia la indemana.

 

Dar sunt anumite pattern-uri care au aparut clar. Atunci spun asta cu voce tare. Acesta este un pattern. Dar cand fac o constelatie, dintr-o data fac ceva complet diferit, chiar impotriva acestui pattern, deoarece se vede ca ceva este diferit in aceasta situatie.. Apoi unii spun: Nu se poate conta pe tine. Si acesta este adevarul."

 

In regula, dar aceste pattern-uri exista. Cateodata cand apare o exceptie, putem avea banuieli: Aha, asta va merge in directia asta. Care sunt pattern-urile de baza? Sunt cateva. Sunt cateva patternuri clasice de care sunteti constient in mod specific?

 

Sunt anumite pattern-uri de baza care servesc ca un ghid sever. Cand iau in considerare aceste pattern-uri in timp ce lucrez, pierd contactul cu realitatea asa cum apare in acel moment. Cateodata ma gandesc: In conformitate cu acest pattern, ar trebui sa fie asa si asa. Cand ma surprind gandind asa, ma retrag instantaneu, deoarece astfel nu as mai fi in contact cu ceea ce se intampla. Astept un timp. Dintr-o data realizez ca a aparut o directie total diferita.

 

 

 

Sufletul

 

Ceva legat de conceptul de suflet pe care il folositi. Este un limbaj pe care il stim in mod obisnuit din filosofie sau teologie. In psihoterapia traditionala ar exista probabil retineri in a folosi acest concept.

 

Da, asa se intampla in general cu astfel de concepte, este foarte adevarat.

 

Este o nemultumire pe care o au oamenii. Va rog fiti amabil si definiti ce intelegeti prin asta. Sau veti zambi si veti spune"Asta nu poate fi definit?"

 

Pot sa definesc acest termen, nu in sensul ca il pot identifica cu precizie, dar se poate descrie sufletul prin efectele pe care le are.

 

Oricand vedem sufletul la treaba, el are doua functii de baza. In primul rand, el uneste ceva. Corpul nostru de exemplu este tinut laolalta de catre o putere care coordoneaza toate functiile corporale. Ne putem intreba ce fel de putere este asta. Este sufletul.

 

In al doilea rand, sufletul ne conduce intr-o directie bine definita. Dar sufletul nu este limitat la corpul nostru sau la noi ca si indivizi. Familia are de asemenea un suflet. In consecinta membrii familiei raspund cu totii in conformitate cu legile stabilite de suflet. Incurcaturile si comunitatile destinului exista doar pentru acest motiv. Acesti membrii ai familiei au un suflet comun. Si peste asta exista conexiuni si mai mari.

 

Deci, exista ceva care are efect. Eu numesc asta suflet. Dar nu spun ca stiu ce este. Nu am gasit inca un nume mai bun. De fapt in China am gasit: Dao.

 

Tao este puterea care directioneaza si controleaza totul.Si aici de asemenea, inDao de Ching, cartea esentiala, atribuita lui Lao Tse, se spune: Dao care poate fi numit nu este Dao. Dar oricine poate vedea ca exista o asemenea putere. Cuvantul Dao este mai general si evita intelegerea definitiei mai usor decat cuvantul suflet. In China folosesc cuvantul Dao. Este mai aproape de mine oricum.

 

 

 

In serviciul vietii

 

Dupa Bert Hellinger, lucrurile importante cu privire la constelatiile familiale sunt legate de psihoterapie sau sunt chestiuni de credinta sau de o atitudine de baza care este aproape religioasa?

 

Cu nici unele.

 

Atunci ce anume?

 

Multi vin la constelatii familiale desi nu sunt bolnavi. Pentru ei constelatiile familiale nu au nici o legatura cu boala sau psihoterapia. Si nu sunt oameni cu probleme psihice. Sunt oameni a caror cale in viata a ajuns la un blocaj in anumite aspecte. Este vorba de natura umana.

 

Se cauta probabil o cale de iesire sau o solutie. In aceasta privinta constelatiile familiale sunt mai apropiate de filosofie. Este a sti despre viata.

 

Prin intermediul observatiei?

 

Prin intermediul observatiei. De aceea nu ma consider un psihoterapeut.

 

Dar?

 

Cineva care serveste viata.

 

 

 

 

Cuvinte de intelepciune

 

1. Lenea slabeste.

 

2. Daca nu punem intrebari, stim mai mult.

 

3. Ce urmeaza este evident.

 

4. Pentru fericire avem nevoie de putin.

 

5. Mai intai vin zorile, apoi devine clar.

 

6. Tot ce este liber este conectat.

 

7. Umilinta are nevoie de putin.

 

8. A fi in serviciul altora ne micsoreaza si pe urma ne aduce maretie.

 

9. Cine vede tot ia o pauza.

 

10. Credintele inseala.

 

11.Ce este permis sa apara va pleca.

 

12. Ce este bine intentionat se dovedeste adesea gresit.

 

13. Facut corect este adesea facut gresit.

 

14. Santurile te incetinesc.

 

15.Cand? Acum sau niciodata.

 

16. Destul este adesea putin.

 

17. Adevarul adesea strica jocul.

 

18. Fara iubire nu exista recunostinta.

 

19. Destul satisface.

 

20. Bucuria radiaza.

 

21. Respectul comanda.

 

22. A te detasa misca.

 

23. Recunostinta serveste pacea.

 

24. Cand sunt ghidat sunt pregatit.

 

25. Ce este gol atrage.

 

26. O usa se inchide, alta se deschide.

 

27. Viata vrea mai mult.

 

28. Cand suntem chemati servim.

 

29. Lenesi ne simtim singuri.

 

30. Ce este sfant are nevoie de un contrabalans.

 

31. Ce e simplu este adesea destul.